Mă duc la ea să văd ce face,
să-mi spună dacă are ce mai face...
chiar acum plec spre dealul cu singurătatea ei,
cu lacrimile ei, cu ne/răbdarea ei,
cu toate pietrele cele bune şi cele rele,
cu tot ce are în suflet, de atâta vreme... ehehei!
Mă duc la ea... mă apropii de ea...
şi-n toate aripile văd că are cuibare cu păsări,
şi-n toate pietrele are cuibare cu păsări,
şi-n toate firidele are cuibare cu păsări,
şi-n toţi ochii are cuibare cu păsări,
şi se învârte... şi merge... şi se învârte... ehehei!
Bate vântul... şi mă aşez lângă ea...
vine la mine o pasăre veche şi nu zice nimic...
vine la mine o pasăre nouă şi zice:
sora mea începe să tacă, să tacă, să tacă...
a sosit ceasul tău şi al meu, vrei/nu vrei...
şi vezi ce frumos macină moara asta... ehehei!
Pasăre nouă, pasăre veche... (ehehei!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
