!bună dimineaţa doamnă/ cred că am trecut de toamnă
şi tot merg aşa-ntr-o doară/ poate-ajung la primăvară
poate-ajung şi-ncep o altă/ mai adâncă mai înaltă
stare fără de oprire/ ca-ntr-un fel de bălsămire
ca-ntr-un fel de-mprospătare/ dup-atâta alergare
prin pustiuri verzi şi albe/ fără nici un strop de-aproape
fără nici un pic de apă/ nici târziu şi nici degrabă!
!bună dimineaţa iată/ sunt cuvântul de-altădată
azi am să mă duc la tine/ foaie verde cred că-i bine
cred că ai să fii acasă/ doamnă crizantemireasă
poate vezi şi tu ce-nseamnă/ să rămâi fără de toamnă
cum n-am loc unde mă duce/ n-are cine să-mi deschidă
şi la cap în loc de cruce/ să-mi sădeşti o răsărită
ceasta-i floarea cea mai plină/ umblă-ncet după lumină!
Balada cuvântului fără anotimp (în căutarea luminii) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
