!cer linişte (măcar de poftă)
pe la ispravnici mari şi franci,
dar cineva trânteşte poarta...
şi se aude acru: canci!
!prin cancelarii nalte, unde
arhonţii sforăie-n bocanci,
dar cineva trânteşte uşa...
şi se aude tare: canci!
!prin cimitire, prin biserici,
pe la români şi pe la danci,
dar cineva trânteşte crucea...
şi se aude sacru: canci!
!atâta cer la mulţi şi singuri,
la serioşi, la saltimbanci,
dar cineva trânteşte mucii...
şi se aude verde: canci!
!la proşti, la hâtri, la lichele,
la trompetişti şi barabanci,
dar cineva scuipă şi urlă...
şi se aude mândru: canci!
!cer linişte (măcar de sanchi)
la zei, la îngeri şi la draci...
de peste tot şi peste toate
s-aude pur şi simplu: canci!
Canci (pur şi simplu, despre linişte) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
