!aşa te rog frumos: te rog frumos,
mai lasă-mă la tine, în livadă,
să-mi pun culcuş într-un cireş amar,
cu frunza şi cu floarea deodată!
!şi am să cânt cum am cântat mereu,
de facere, de somn, de legănare,
noapte de noapte, pân-or creşte mari
fructele-n pom şi puii în cuibare!
!şi ai să vezi cum poamele se coc...
şi puii cum sunt gata de zburare...
cum cad...cum se înalţă...şi cum vor
să-şi ducă rostul în continuare!
!aşa te rog frumos: te rog frumos,
mai lasă-mă în gândurile tale...
cât de-amărâţi mai sunt cireşii goi,
şi cât de triste-s cuiburile goale!
![nimic parcă n-a fost...parcă nimic
nu va mai fi...(oare a fost vreodată?)...
e linişte şi cald la tine-n gând,
e-ameţitor, aşa, ca-ntr-o livadă]!
!am să adorm şi-am să visez mereu
cum vine primăvara următoare,
şi mă primeşti cu păsări şi cu flori...
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Te rog frumos! (pastel) Scris de Ion Zimbru

Mai multe din această categorie: