Trebuia să vină, dar nu a venit...
am aşteptat până când mi-a trecut os prin os
şi până când am crezut că-i murită şi că-s murit,
până când mi-a trecut viaţă prin viaţă şi moarte prin moarte,
până când am văzut că între noi poate fi numai departe...
dar am aşteptat frumos, foarte frumos am aşteptat:
era cât pe ce să pun virgulă între subiect şi predicat,
era cât pe ce să nu mi se mai pară că sunt un vis
al demiurgului rău şi urât şi nepăsător,
era cât pe ce să nu mai stau cu geamul deschis
înspre deşertăciune şi să nu mă mai rog la marele amăgitor
al lumii să mă dea demâncare
celor care trebuie să vină, dar nu vin niciodată
să încetinească şi să oprească această criminală continuare!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Până când (era câte pe ce) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
