Cu doar 1,9 medici la mia de locuitori, judeţul Galaţi se află sub media pe ţară la acest capitol, mult în spatele unor judeţe precum Mureşul, Iaşiul, Constanţa sau Bihorul. Deficitul de medici se traduce prin servicii medicale deficitare şi de mai slabă calitate. Cei mai mulţi medici profesează cu precădere în cele câteva centre universitare cu tradiţie din România, în vreme ce zone întregi ale ţării nu beneficiază nici măcar de asistenţă medicală primară.
Datele Institutului Naţional de Statistică (INS) arată că ţara noastră avea 3,1 medici la mia de locuitori, în anul 2018, ceea ce ne situa sub media europeană. Plecarea masivă a medicilor români în străinătate, în ultimele două decenii, a generat în ţară un deficit uriaş de medici. Practic, absolvenţii ieşiţi de pe băncile facultăţilor de medicină au fost pur şi simplu insuficienţi pentru a acoperi acest gol imens rămas în urma doctorilor care au ales să profeseze pe salarii mai bune peste hotare.
Totuşi, amploarea fenomenului este în scădere, dacă ne uităm pe datele INS. Spre exemplu, în 2005, în România se aflau doar 2,1 medici la mia de locuitori. Acest indicator a crescut constant, de la an la an. Din nefericire, judeţul Galaţi s-a situat, anul trecut, chiar şi sub media pe ţară valabilă pentru anul 2005. Astfel, în judeţul nostru erau, în 2018, doar 1,9 medici la mia de locuitori. În regiunea Sud-Est, media a fost de 2,1 medici.
Medicii fug de zonele sărace
Pe plan naţional, judeţele sărace din sudul ţării sunt cele mai deficitare în ceea ce priveşte sistemul sanitar. Anul trecut, în Călăraşi se aflau doar 1,1 medici la mia de locutori, în Dâmboviţa şi Giurgiu, câte 1,2 medici, în Ialomiţa, 1,3 medici, iar în Teleorman, 1,6 medici. În timp ce în multe zone ale ţării sistemul sanitar de stat este aproape inexistent, în centrele universitare cu tradiţie situaţia se schimbă radical. În municipiul Bucureşti sunt 7,2 medici la mia de locuitori, în Cluj – 5,3 medici, în Iaşi şi Dolj, câte 4,9 medici, iar în Mureş – 4,4 medici.
Datele statistice nu reflectă însă întru totul realitatea. Pe de o parte, în centrele universitate cu o mare concentrare de medici sunt trataţi şi mii de pacienţi cu domicilii în alte judeţe, în vreme ce în zonele cu puţini medici populaţia propriu-zisă este considerabil mai mică, în realitate, decât populaţia după domiciliu, din moment ce mulţi români mai trăiesc în ţara natală doar în acte.
