Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DOUĂ PUNCTE

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

MOTTO:

„ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul devenind/ astfel/ indiferent/ adică egal cu toată nemurirea/ din orice punct de orbire/ şi din orice punct de vedere” [Iolanda Cremene]

 

 

mă sui să şterg LUMINA de pe geam

fără să ştiu CEVA despre lumină,

sau ALTCEVA, sau cine ştie CE

i-i dat gândului meu când se închină

şi crede că genunchii mă a/duc

la capăt de-nceput sau de sfârşire,

şi crede că-ntunericul nu-i trist

şi nu-i nici rău, şi parcă vrea s-admire

cu câtă vrednicie ştiu să şterg

CEVA ce nu se şterge niciodată –

cu cât mă chinui mai adânc, mai mult,

e mult mai CLARĂ şi mult mai CURATĂ

Citit 4662 ori Ultima modificare Duminică, 19 Septembrie 2021 22:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.