E gata mortul...Viaţa stă la poartă
şi scurmă în trecutul celui care
trece legat de mâini şi de picioare,
cu doamne-ajută şi cu doamne-iartă,
spre groapa nesimţită, hrăpăreaţă,
şi rece, şi adâncă, şi banală,
indiferentă, rea, fundamentală...
nu loc ţinut cu îngeri şi verdeaţă!...
Şi-aud: a fost un viu dintr-o bucată,
a fost un bleg, a fost o hahaleră,
a fost un blând, a fost o filoxeră,
un fante într-o doagă, într-o roată,
o loază, un arhanghel, o ruşine,
un terchea-berchea, o minunăţie,
un monument, un prost, o simfonie,
un schimnic, un deştept, un oarecine!...
Şi dă-i, şi luptă...Viaţa cleveteşte,
dă cu balsam, cu silă şi otravă
în mortul ieftin, scump şi fără slavă...
Ce fals, cât fals...şi cât neomeneşte
adună, scade, taie firu-n patru,
jură, înjură, suflă-n lumânare
şi iar aprinde!...Mortule, fii tare
şi mergi cu bine...eu mă duc să latru!
