!doamnă floare de damasc,/ am să vin şi-am să te pasc
într-o noapte fără lună.../ să vedem ce-or să mai spună
cei care pândesc să vadă/ mica mea şeherezadă
cum se suie-n vals şi-mi cere/ numai puncte de vedere
despre piruete-n beznă/ şi-o (sur)prindere de gleznă
când coboară şi aşterne/ păsări-lire lângă perne,
s-avem cântecuri când vine/...(să ne facă de ruşine!)...
somnul şi să-l ocărască,/ doamnă...floarea mea damască!
!doamnă...floarea mea damască,/ oare cine-o să te pască
nopţi o mie şi-una, dacă/ lăcomia mea săracă
te spăimântă şi s-abate/ prin livezi ne(mai)umblate,
şi mănâncă, şi mănâncă.../ până intră-n moarte...lângă?!
