Celebrată în fiecare an pe 20 decembrie, Sărbătoarea Ignatului este cunoscută în popor şi sub numele de "Ignatul porcului". O practică străveche cu rădăcini precreştine, tradiţia Ignatului este respectată de tot mai puţini gălăţeni. Totuşi, în gospodăriile în care încă se mai ţine, ziua Ignatului începe de fapt cu o seară înainte, atunci când femeile pregătesc condimentele pentru preparatele pe care le vor face în zilele următoare, iar bărbaţii pregătesc ustensilele pentru a doua zi dimineaţa.
Bucurie pentru unii, chin pentru ceilalţi
În trecut, potrivit etnografului Paul Buţa, ţăranii tăiau porcul la Ignat, dar mâncau carne abia de Crăciun. "Adulţii credincioşi se abţineau cu bucurie în toate aceste zile. Pentru copii, pe de altă parte, nu era deloc o bucurie", spune Paul Buţa. Ignatul nu era o sărbătoare propriu-zisă, pentru că în zi de sărbătoare nu se varsă sânge. Între 20 decembrie şi până în ajunul Crăciunului gospodarii şi gospodinele lucrau ca în orice altă zi. Totuşi, de Ignat, tradiţia spune că omul nu trebuie să facă nimic altceva cu excepţia tăierii şi pregătirii porcului.
O singură dată pe an
Potrivit tradiţiei, tăierea porcului trebuie să aibă loc o singură dată pe an, de Ignat. Acest lucru are şi o logică. Dacă ţăranul tăia porcul de Paşti, carnea se strica în trei zile din cauza căldurii. La fel ca multe alte tradiţii din timpul sărbătorilor de iarnă, şi tăierea porcului face parte dintr-un cult precreştin. Creştinismul a adoptat mai apoi acest obicei. "Nu există nicăieri o legătură între tăierea porcului şi Naşterea Domnului. Din păcate, obiceiurile de Ignat aproape că nu mai sunt luate în seamă în prezent. În trecut, porcul era tăiat după Crăciun, atunci când putea fi făcută şi pomana porcului", mai spune Paul Buţa.
Fetele îşi află ursitul
În noaptea premergătoare Ignatului, fetele mergeau pe vârful picioarelor la coteţul porcului (goger - n.r.). "Când ajungeau lângă goger, fata care voia să vadă când se mărita spunea "Groh acum!" Dacă porcul se trezea şi se ridica sau grohăia, era semn că se va mărita în anul care urma să înceapă. Mai ales fetele trecute de o anumită vârstă cam intrau în panică. Un alt obicei era legatul parului. Se ducea fata noaptea, pe întuneric deplin, şi alegea la întâmplare un par din gard. Apoi spunea: "De la gardul ăsta număr n pari". Când ajungea la parul indicat de numărul ales, lega o aţă de o anumită culoare. A doua zi dimineaţa mergea să vadă parul. Dacă era noduros şi strâmb, însemna că bărbatul ei va avea bani, dar va fi urât. Dacă parul era drept, spunea că bărbatul ei va fi frumos, dar cu punga goală", povesteşte Paul Buţa.
