Este superbă femeia pe care
am aşteptat-o ne/răbdător, ziua şi noaptea...
şi am visat-o continuu, îmbrăcată frumos,
ca o elevă din clasa a şaptea,
cea mai bună la scriere şi la citire,
cea mai harnică la mersul pe sus şi pe jos!
Cred că era într-o recreaţie,
după lecţia de limba şi literatura română,
când i-am dat din gard o floare de liliac
şi am vrut s-o sfărâm în braţe până
în clasa următoare, însă m-a respins:
stai în banca ta, cuvintele tale nu-mi plac!
M-a durut până am terminat
clasa următoare, până am murit pentru ea...
ieri am întâlnit-o, se ducea spre cimitir
cu sicriul... şi tăcea... şi tăcea...
am să aprind o lumânare pe cruce
şi-am să tac deoarece nu-i place s-o admir!
