Ascult cum se duce să ducă, s-aducă/ (drept jertfă) un psalm pentru zilele-n care/ ai dat un regat pentr-un cal... şi o rugă/ ai dat pentr-un simplu răspuns la-ntrebare:/ e greu sau nu-i greu să (nu)-mi fac răscolire/ de suflet când nimeni nu-(mi) bate la poartă,/ când nimeni nu-(mi) bate-n uimirea subţire,/ să-(mi) spună că-n veci de vecii (nu) mă iartă?
Ascult cum ajunge şi dă şi primeşte.../ şi cum se întoarce şi-ncepe să-(mi) spună:/ nu-i cel mai frumos a trăi-mpărăteşte (?!)/ nu-i cel mai urât a muri în furtună (?!)...
Şi tace, şi plânge, şi râde... şi-ncearcă/ să-mi murmure psalmul (ne)dreptelor sfinte,/ să-(mi) spună că viaţa-i o moarte mai largă.../ dar nici ca prin vis nu-şi aduce-n aminte!
