Deținerea unui animal de companie este un drept al oricărei persoane, indiferent că locuiește la bloc sau la curte. Limitele în care își exercită însă aceste drepturi sunt stabilite de lege, atât animalul, cât și potențialele persoane cu care vine în contact având drepturi de care stăpânul trebuie să țină cont. Acestea sunt cu atât mai multe cu cât prietenii necuvântători fac parte din rase mari și/sau periculoase, nefiind puține cazurile când proprietarii de câini ”speciali” au suportat consecințele legii penale, după ce patrupezii au rănit sau au ucis oameni nevinovați.
Nu sunt puține cazurile în care câinii cu stăpân, indiferent că fac parte din rase periculoase sau mai ”blânde” au provocat probleme celor din jur, începând de la disconfortul fonic, până la cel olfactiv sau, în cazurile grave, probleme de genul agresiunilor soldate cu vătămări sau chiar moarte. Deținerea unui astfel de animal este o chestiune de responsabilitate care trebuie să se încadreze între niște limite legale și toleranța celor din jur, pentru că și cei care posedă astfel de exemplare trăiesc în comunitate.
Deoarece câinii de talie mare, cu un temperament agresiv sau antrenați pentru luptă sunt cei care provoacă de cele mai multe ori temeri și probleme, trebuie știut că un astfel de animal poate fi deținut de orice persoană majoră, care nu a avut probleme cu legea pentru fapte de violență și este în deplinătatea facultăților mintale. Vorbim, așadar, de o plajă extrem de largă de persoane care pot, în virtutea legii, să aibă un astfel de animal, indiferent dacă locuiesc la curte sau la bloc.
Conform OUG 55/2002, care reglementează regimul de deținere al câinilor periculoși, intră în această categorie animalele din rasele Pitbull, Boerbull, Bandog şi metişii lor (categoria I), precum și American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiler, Dog Argentinian, Mastino Napoletano, Fila Brasileiro, Mastiff, Ciobănesc Caucazian, Cane Corso şi metişii lor (categoria II). Aceștia trebuiesc înregistrați la Poliție, să fie cipați, iar pe ușa, respectiv, pe poarta imobilului unde sunt ținuți, să fie amplasată o plăcuță avertizoare cu textul ”Câine periculos” sau, după caz, ”Câine agresiv”.
Accesul câinilor din prima categorie este interzis în mijloacele de transport în comun sau în alte locuri publice, cu excepția drumurilor publice, iar acolo trebuie să aibă botniță, lesă sau, după caz, ham. În aceleași condiții trebuie scoși în public și cei din categoria a II-a, cu diferența că aceștia sunt acceptați în mijloacele de transport în comun sau în alte locuri destinate publicului.
Deținătorii de câini din aceste rase nu au voie să organizeze lupte cu animale sau să le antreneze în acest scop și nu au voie să importe sau să vândă câini din categoria I. Înmulțirea animalelor menționate de această lege este permisă numai dacă au acte care să le ateste originea, recunoscute de Asociaţia Chinologică Română. Este obligatorie sterilizarea câinilor din categoria I și se interzice cu desăvârșire abandonarea animalelor la care face referire actul normativ menționat. Pierderea sau decesul câinelui din aceste categorii se anunță, obligatoriu, la Poliție.
Dacă cei care dețin astfel de animale nu respectă condițiile de deținere, ei riscă, în funcție de gravitatea abaterii, amenzi care pot ajunge până la 3.000 de lei sau pedepse cu închisoarea de cel mult cinci ani.
Câinele trebuie să aibă condiții
Indiferent dacă vorbim de un câine ”rău” sau de unul considerat mai prietenos, animalul trebuie să aibă un minimum de condiții în așa fel încât să nu devină agresiv, prea agitat, sau periculos pentru cei din jur. Astfel, deținătorii de animale trebuie să le asigure acestora, în funcție de nevoi, un adăpost corespunzător, hrană și apă, posibilitatea de mișcare suficientă, îngrijire și atenție și asistență medicală.
În cazul în care vorbim de un animal ținut în curte, acesta trebuie să aibă o cușcă destul de mare pentru talia lui, în care să poată sta în picioare și să se întoarcă, iar padocul în care ar trebui ținuți câinii periculoși și de talie mare într-o curte ar trebui să aibă suprafața de șase ori mai mare decât cea a cuștii și să nu permită evadarea patrupedului.
În cazul în care se optează pentru ținerea în lanț, acesta trebuie să fie confecționat din zale metalice, să aibă o lungime minimă de doi metri, iar zgarda de la gâtul câinelui să fie confecționată dintr-un material care să nu fie dăunător sănătății animalului și să fie concepută astfel încât să nu existe riscul de strangulare.
