Noaptea Picioarelor Lungi (despre domnul Întuneric)

Noaptea Picioarelor Lungi (despre domnul Întuneric)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”

Motto:

"Câmp unic: nebuloasă-n hieroglife.../ atâtea roţi pe câte stele... sînt/ copaci şi oameni înveliţi cu cifre.../ şi-un timp pe lângă somn rostogolind/ imagini vechi despre a fi... enorm/ cerc spart alături, cu viteze proprii,/ apropie ţigara unui om/ de-a altui dus să-şi vadă invers ochii!" (Iolanda Cremene)

(!) iar e bună ziua, doamna mea,

iar aştept să vină bună seara -

domnul Întuneric vrea să stea

şi să-şi mângâie pe gât vioara,

şi s-o cânte, şi s-o cânte rar,

dar s-o cânte negreşit, întruna,

până când se face ziuă iar,

iar Deloc se face Totdeauna (!)

(!) domnul Întuneric e sărac

şi abia îşi mai aduce-aminte

când crăpa de ziuă şi de drag,

şi vioara se trezea cu/minte,

şi-ncepea - cu mâinile-i încete,

n-întuneric - armonii răsfrânte,

uverturi şi arii şi secrete

dintr-un vis cu destrămări plăpânde!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 5487 ori Ultima modificare Miercuri, 01 Martie 2023 13:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.