Nămolul tratat este definit ca un produs care a fost supus unui tratament biologic, chimic, termic sau oricărui altui proces corespunzător pentru a-i reduce fermentabilitatea şi riscurile pentru sănătate în cazul utilizării.
În numeroase ţări dezvoltate ale lumii, precum SUA, Japonia, China, în ţări ale Uniunii Europene, precum Franţa, nămolurile de epurare sunt împrăştiate pe terenurile agricole. Acest procedeu oferă anumite avantaje economice agriculturii, prin intermediul proprietăţilor ferilizante ale nămolurilor pentru solurile agricole, ele fiind o sursă de elemente minerale pentru culturi.
În România, atât sistemul de alimentare cu apă potabilă, cât şi sistemul de colectare, tratare şi redare mediului înconjurător sunt deficitare. Astfel, alimentarea cu apă potabilă curentă se realizează în special în oraşe, iar majoritatea zonelor rurale nu dispun decât de puţuri forate individual la diferite adâncimi, în funcţie de poziţionarea apelor subterane. De asemenea, colectarea apelor uzate se face în reţele speciale în oraşe, dar în mediul rural staţiile de epurare au o reprezentare foarte slabă.
Nămolurile provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate din localităţi şi din alte staţii de epurare a apelor uzate cu o compoziţie asemănătoare apelor uzate orăşeneşti pot fi utilizate în agricultura numai dacă sunt în conformitate cu normele tehnice.
Pot fi utilizate în agricultura numai nămolurile tratate, pentru care s-a emis permisul de aplicare de către agenţia locală de protecţie a mediului pe baza studiului agrochimic special elaborat de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA) şi aprobat de direcţia pentru agricultura şi dezvoltare rurală.
(va urma)
