Cum treci peste o mare DEZAMĂGIRE în dragoste

Cum treci peste o mare DEZAMĂGIRE în dragoste
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Hipnoterapeutul Paul McKenna şi psihoterapeutului Hugh Willbourn, ambii din Marea Britanie, au publicat împreună o carte, „Cum să-ţi repari inima frântă”. Manualul metodic scris de cei doi specialişti reprezintă, de fapt, un plan pentru cei care vor să treacă peste o mare dezamăgire în dragoste, suferinţă imposibil de evitat, dar nu şi de depăşit.

Atunci când încerci să treci peste o mare dezamăgire în dragoste, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să accepţi faptul că vei suferi. Este un adevăr crud, dar imposibil de evitat, mai ales dacă ai iubit cu toată inima. Când pierzi pe cineva, durerea pe care o simţi face parte din procesul de vindecare.

Problema care apare în cazul unora este însă retrăirea durerii la nesfârşit, care duce la crearea unor şabloane comportamentale disfuncţionale. Astfel, suferinţa devine un obicei mental nesănătos care trebuie întrerupt. În această situaţie, încearcă să nu te mai gândeşti la fosta ta relaţie, la ce a mers prost, chiar şi la ce a mers bine.

Schimbă-ţi obiceiurile!

Schimbă canalul când la radio sau la televizor se aude piesa voastră, redecorează casa în care aţi locuit împreună, cumpărând lucruri noi sau, pur şi simplu, mutând mobila. Găseşte-ţi o nouă activitate şi fă mişcare - exerciţiile fizice sunt cea mai eficientă terapie pentru depresie. Scopul acestor schimbări este să rupi legăturile cu vechea ta viaţă şi să deschizi calea spre o viaţă nouă. Nu trebuie ca aceste schimbări să fie radicale sau permanente. Poţi doar să îţi schimbi parfumul sau să îi ştergi numărul din telefon. Este de ajuns să faci ceva, orice.

Priveşte relaţia din exterior

Exerciţiul următor îţi va oferi un alt punct de vedere asupra lucrurilor: 1. Gândeşte-te la sfârşitul relaţiei tale. Care sunt verdictele generale sau particulare pe care le-ai „emis” atât în legătură cu tine, cât şi cu fosta ta iubire? 2. Gândeşte-te acum la o persoană pe care o admiri, poate fi un personaj istoric sau o persoană reală, un prieten. Imaginează-ţi că această persoană se uită la un film făcut după acest capitol al vieţii tale şi încearcă să te pui în locul ei, să fii tu cel care priveşte din exterior. Imaginează-ţi care ar fi comentariile persoanei. 3. Acum imaginează-ţi că observatorul neutru priveşte filmul vieţii tale. Fă acelaşi lucru, încearcă să fii tu în locul lui. 4. Observă diferenţele dintre cele două puncte de vedere. Ce fel de gândire te ajută mai mult? Care te face să te simţi mai bine? Foloseşte aceste perspective pentru a-ţi contura o nouă percepţie, mai realistă, asupra relaţiei tale. Pentru unii oameni, filtrul este o provocare care depinde doar de punctul din care priveşti lucrurile. Felul în care interpretăm lucrurile este cel care ne influenţează, nu ce s-a întâmplat.

Schimbă modul în care te priveşti pe tine însuţi

Următorul pas este să te concentrezi pe imaginea mentală a iubirii tale pierdute. Dacă schimbi modul în care îl reprezinţi în mintea ta, vei reduce o mare parte din durere. Este foarte important să schimbi acest lucru, deoarece creierul nostru reacţionează la lucrurile pe care ni le imaginăm în acelaşi mod în care reacţionează la lucrurile care ni se întâmplă în realitate. Memoria şi imaginaţia au un impact major asupra sentimentelor noastre, aşa că este foarte important să controlăm imaginile care ne vin în minte şi să nu le lăsăm să ne influenţeze starea emoţională.

Schimbă modul în care îţi priveşti trecutul

1. Răspunde la următoarea întrebare. Pe ce parte a uşii de la intrare se află încuietoarea? Ai imaginea mentală, vizualizarea uşii.

2. Acum imaginează-ţi cum ar arăta uşa ta dacă ar fi vopsită portocaliu aprins şi ar avea dungi galbene. Imaginează-ţi-o mai mare, iar apoi mai mică, ca şi cum ai privi-o de la distanţă. Acum gândeşte-te că o priveşti de sus. Fă-o să se deschidă. Schimbă unghiurile din care o priveşti şi imaginează-ţi-o vopsită în culori diferite.

3. Acum gândeşte-te la fosta ta iubire. Aminteşte-ţi cum arată folosind vizualizarea. Ce expresie are pe chip? Ce poartă şi ce face? Imaginează-ţi-o în continuare şi fii atent la sentimentele care apar. Ţine-le minte.

4. Acum încearcă să fii regizorul acestor scene şi să le modifici după bunul tău plac. Fă-l pe cel pe care îl iubeai să arate diferit. Schimbă acţiunile, muzica de pe fundal, luminile, unghiurile, schimbă întreaga vizualizare. Acum fii atent la cum ţi se modifică sentimentele.

5. Aminteşte-ţi acum felul în care arată fosta ta iubire.

6. Scoate acum culoarea din această imagine şi fă-o să arate precum o fotografie alb negru.

7. Imaginează-ţi că o vezi de la o distanţă din ce în ce mai mare, până când se transformă într-un punct negru.

8. Analizează-ţi din nou sentimentele. Vei observa că unele schimbări au efecte mai mari decât altele. De exemplu, imaginile colorate, luminoase, mai mari şi aşa mai departe, au o intensitate emoţională mai mare decât cele mai mici, alb-negru sau mai întunecate. Faptul că îţi vei analiza amintirile din afară şi că le vei privi ca pe un film te va ajuta să te distanţezi de ele. (Surse online)

Citit 7829 ori Ultima modificare Marți, 09 Februarie 2016 23:09

1 comentariu

  • postat de gheorge
    Luni, 22 Februarie 2016 19:24
    69.50.161.***
    „Pe baza caracterului evident ocult al hipnozei (care se manifestă mai limpede în stadiile mai profunde), şi pentru că hipnoza este practicată de mulţi oameni care sunt implicaţi în alte domenii ale ocultului, creştinii ar trebui să evite hipnoza chiar şi în scopuri medicinale."
    „Dave Hunt, autorul cărţii The Cult Explosion (Zei, guru şi forţe misterioase, Ed. Agape), ale cărui cercetări includ domeniul ocultului şi al sectelor, spune în acest sens:

    „În ceea ce priveşte Biblia, eu cred că în pasaje ca Deuteronom 18, unde este vorba despre „descântători” şi „făcători de vrăji”, se face referire exact la acele practici obişnuite în antichitate care astăzi au găsit intrare în medicină şi psihiatrie ca hipnoză. Presupunerea mea se bazează atât pe utilizarea de altădată a acestor cuvinte, cât şi pe tradiţiile ocultului”.
    „Faptul că hipnoza a apărut tocmai în medicină nu înseamnă încă faptul că ea se deosebeşte de vechile practici ale descântătorilor şi făcătorilor de vrăji, sau de tehnici utilizate mai recent de către vindecători ori hipnotizatori oculţi.
    Weldon şi Levitt spun că chiar şi „o dezbatere strict ştiinţifică a fenomenelor oculte nu oferă o protecţie suficientă în faţa influenţei demonilor. Judecata lui Dumnezeu nu face nici o deosebire între preocuparea ştiinţifică şi neştiinţifică cu forţe care sunt contra Lui.”
    „... mulţi susţinători ai hipnozei afirmă că religia este hipnoză şi că experienţele unui creştin, precum rugăciunea, meditaţia, mărturisirea păcatelor, consacrarea şi închinarea sunt de fapt ale autohipnozei.

    O cauză pentru care hipnotizatorii văd aceste corelaţii poate fi faptul că hipnoza dă naştere unor falsificări satanice ale unor experienţe religioase autentice.
    Deoarece într-adevăr, în hipnoză un rol important joacă o formă de credinţă şi de închinare-slujire, actiune ritualica - dar al căror ţel nu este Dumnezeul Bibliei -, atunci fiecare om care se supune unui tratament cu hipnoză comite o forma de prostituţie pe linie spirituală.

    În hipnotism, credinţa se îndreaptă asupra hipnotizatorului şi a practicii hipnotismului.
    În această stare de sugestibilitate crescută, o persoană îşi „deschide” spiritul pentru sugestii faţă de care în condiţii normale probabil că n-ar fi receptivă.
    În multe cazuri se poate observa ascultarea faţă de hipnotizator şi chiar o dorinţă de a-l mulţumi.

    Hipnotizatorul preia rolul unui preot, sau chiar rolul lui Dumnezeu şi păstrează această poziţie în timpul întregii transe, până ce ori îl lasă pe clientul său să se trezească din transă, ori acesta încă în timpul transei întâlneşte un „conducător mai înalt în grad”.
    Unele persoane, din cauza unor sugestii posthipnotice, rămân şi după transă captive în această relaţie.
    Dacă se află într-o stare de sugestibilitate crescută, în care apar deformări ale realităţii, o persoană poate deveni predispusă pentru puteri oculte.
    Poate că în multe cazuri de hipnoză nu se recunoaşte clar influenţa demonică, totuşi spiritul omului şi capacitatea lui de a recunoaşte adevărul sunt manipulate.

    Omul poate să ajungă la o „deschidere” provocata, fortata pentru alte domenii ale ocultului si chiar sa influenţeze prin acestea desfasurarea faptelor, care îl duc ulterior (prin „convingere”!) la rătăcirea proprie mentala dar si a altor creduli.
    Nu degeaba avertizează Domnul Isus de faptul că în ultimele zile se va ajunge la o înşelare spirituală.
    Satan este un înşelător magistral, şi dacă un om şi-a deschis odată spiritul pentru înşelare prin hipnoză, atunci este predispus şi la o înşelare pe tărâm spiritual.
    Hipnoza a fost totdeauna o parte componentă esenţială a ocultului.
    De aceea, un creştin n-ar trebui niciodată, indiferent din ce motiv, să se lase hipnotizat.
    Promisiunile că va fi ajutat de hipnoză seamănă prea bine cu promisiunile altor vindecători oculţi.
    Pentru un creştin există un alt ajutor spiritual: însuşi Dumnezeu Domnul!"
    ----------------
    Dracul lucreaza extrem de simplu, dar oamenii indepartandu-se de invatatura crestina devin nauci si nu mai vad nici de aci pana colea. Cica isi aduc aminte de vieti anterioare … Aiurea.
    Necuratul le trimite de fapt imagini din viata altora din trecut.
    Si la verificare … ca sa vezi ce chestie: personajele au existat.
    Deci, „concluzia” este ca hipnotizatii au fost incarnati in acei oameni din trecut. Super tare!!!
    Si ca sa prinda si la crestini, apar si exemple de genul:
    „Mi-a apărut în faţă ochilor imaginea unui om care purta pe cap o coroană de spini, plină de sânge. Este Iisus din Nazaret“. […] Apoi, în viaţa următoare, a devenit un apostol care, cu multă credinţă, îl propovăduia pe Iisus.”
    Si cu asta l-a dat pe spate pe nauc …
    ... Un al mijloc de a promova mega ratacirea este si motivatia:
    „Acesta este şi scopul regresiilor hipnotice făcute de specialişti, de a găsi cauzele unor afecţiuni actuale, pentru a le putea anihila.”
    Ca dracul il face pe nauc sa-l doara in piept, apoi dupa regresie afla ca in alta viata fusese impuscat si apoi sa vezi smecherie: nu-l mai doare in piept.
    „Concluzia”? Exista reincarnare si toate „invataturile” indo tibetane sunt adevarate …
    -------------------
    … Dracii nu cunosc gindurile observa spre ce inclinam, ce ne atrage... (spre exemplu, daca ne place sa ne uitam dupa femei, Satana ni-l „trimite” pe diavolul curviei.
    Gandurile - insa - Doar Dumnezeu le poate sti, nicidecum Diavolul.
    De-aia stiu unii sfinti ce gindim sau de ce mergeem la ei. Ca Dumnezeu le face cunoscut despre acestea.
    La hipnoza, daca te lasi hipnotizat inviti pe Diavol sa-ti intre in minte.
    Hipnotitazorul este demult posedat.
    ---
    Varianta stiintifica moderna: programare neuro lingvistica.
    “Programarea Neuro Lingvistica (PNL) este o stiinta noua, care deriva din psihologia cognitiva si din cibernetica si permite a se ajunge la un control complet al componentelor de baza care constituie experienta umana.”
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.