E bun Lacrima Christi! Foarte bun! Greu sau imposibil de găsit asemenea vin pe dealurile Bujorului, pe la Nicoreşti, pe la Niculiţel...ori prin alte şi alte coclauri ocupate cu vii!...Cu vii, fiindcă doar viile alcătuiesc temeliile Ţării din Patria noastră! Dacă viile "merg" bine, nimic nu mai contează! Când butoaiele-s pline, nu mai are nici o importanţă dacă şoarecii se dau de ceasul morţii în şură deoarece au crăpat ultimul bob de păpuşoi şi toate perspectivele-s cumpl ...

Sunt singur, peroanele-s goale.../ chiar nimeni nu are habar că...(astăzi)...începe să vină/...(la zece)...cu trenul mărfar?! Începe să vină...(la zece).../ şi-aud că e singurul tren şi ultimul tren...(de la vale).../ în timpul meu sec şi scalen!... Odată...(la zece, ştiu bine,/ eram tot aici, pregătit)... a vrut să mai vină o dată.../ şi nu ştiu de ce n-a venit!...   Sunt singur, peroanele-s goale,/ nu-i cald, e frumos, nu e frig... şi ceasul se suie, se suie.../ (nu-i z ...

Din gând...(prin ochi)...trimit răspuns/ înfumurărilor stelare, care-mi trimit, prin văz şi-auz,/ aceeaşi simplă întrebare: cine sunt eu, aici şi-acum?/...Zic: eu sunt apă şi mâncare care vă duce la sfârşit,/ prin carotide planetare, şi se întoarce tot aici/ şi-acum, dar fără să se-ntoarcă, fiindcă în acelaşi punct/ se îngustează lumea largă!   Sunt ce vă spun şi cum vă spun:/ bine în rău şi rău în bine, un fel de alt fel...(cum şi voi).../ sunteţi mâncar ...

Cum ziceam în ziarul cel de ieri, alerg la nenea Emil Ion Batog, barosanul mare al barosanilor mici din biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", şi-i povestesc ce am păţit chiar în ziua în care a venit primăvara. Desigur, ca întotdeauna, omul mă ascultă. Apoi, cu gesturi persuasive, academice, scormoneşte prin buzunare şi scoate o coală păturită. Apoi, urmărindu-mă pe sub genele-i albe, despătureşte coala, o netezeşte, se aşează în dreptul luminii de primăvară şi cite ...

Când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să tac, nu pot să tac... lunec şi-aştept nu-mă-uita(rea),/ poate ne trece peste prag, şi poate stă cu noi, o seară,/ preţ de-un tangou şi de un vals, şi poate-mi spune, la plecare,/ că nu sunt eu arcuşul fals, şi poate-i spun şi eu că-n toată/ slava rotundului de lut pe/trecerea mi-a dat acordul/ mereu al altui început!   Când intru-n sufletul vioarei?/ deloc? mereu? arar? ades?... oare-mi trimite (ne/răbdarea)/ nu-mă-uita(re) la cul ...

Coboară prin toate ferestrele şi uşile, pe toate peroanele, deodată, înaltă şi lungă până la vară, frumoasă cum nu a mai fost niciodată! Iată, mă umplu cu primăvară şi plec s-o duc şi s-o răstorn în tot oraşul! Acasă, cum zisei, n-am s-o duc! Nu vreau să-mi topească Fetiţa de Zăpadă! Şi nu vreau să rămân fără frumuseţea Albă! Şi nu vreau să rămân nici fără frumuseţea Verde! Sunt lacom! Oare nu-s prea lacom? Oare chiar mi se cuvine atâta frumuseţe? Cin ...

Moto: "Durerea este un lagăr din care evadează numai sufletele sănătoase" (Vasile Sevastre Ghican)   Singurătate...(geam de monastire)... prin tine-şi trece timpul puritatea dinspre trecut sau din închipuire... plătesc, încet, cu naşterea şi moartea!   Atâtea chipuri...(linişte pe targă, în flori de câmp, în piatră, în altare)... cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă, ajunge iar în punctul de plecare!   Şi când ajunge...(şi mereu ajunge)... începe-aceeaşi risip ...

Da, vine primăvara cu trenul de la Iaşi. Mă duc s-o aştept în gară. Fiindcă, aşa cum am zis, dacă n-o aşteaptă nimeni, trenul nu opreşte, domnişoara sare din mers...şi nu cred că i-ar plăcea cuiva s-o vadă schiloadă, şontâc-şontâc, pe stradă, cu picioarele rupte, spre Urgenţă, să-i pună atele şi gips, să umble nu ştiu cine cu primăvara în cârje ori în cărucior. Cred că-i tare dureros/înduioşător să vezi o frumuseţe distrusă pentru că n-ai avut vreme şi ...

Sigur că da!... Iau Fetiţa de Zăpadă şi plec. O aşez în sufragerie, lângă cel calorifer, că-i rece mai ceva ca afară. Îi dau lapte/fulgi pe care-l mulg de la o vacă de zăpadă, făcută de nea Emil Batog, fără ştirea/comanda mea. Eu, de dragul Copilei de Omăt, am uitat că-i trebuie şi hrană. Mănâncă şi creşte. Şi dă semne de plâns. Şi începe să vorbească mult mai clar şi mult mai repede decât fetiţele din cărniţă şi osişoare, cu paie-n buric şi-n nas. Pl ...

!aici, în Marele Mister,/ toate cuvintele-s egale: apropieri şi depărtări,/ sus-jos, iad-rai, al-a, ai-ale, tot şi nimic, negru şi alb,/ iubire-ură, ziuă-noapte, mic-uriaş, înalt-adânc,/ atunci-acum, strigăte-şoapte...! !aici, în Marele Mister,/ i-acolo... cine nu mă crede zice că merge-n spaţiu-timp,/ dar stă cu faţa la perete... acest perete şi acel/ perete pus din rază-n rază: un infinit fulgerător/... (acelaşi!)... cu afara-n casă! !aici, în Marele Mister,/ tot ne ...