Moştenire a "trecutului", blocurile din Micro 38, croite pe bandă rulantă după modelul "muncitoresc", seamănă astăzi cu nişte construcţii "mutante". "Organismele" din beton par că nu-şi mai încap în chingile de prefabricate şi vor să se extindă, cu balcoane sau încăperi improvizate, care pe unde şi cum pot, pentru a face loc în interior familiilor tot mai numeroase, mai înghesuite sau tânjind după confortul unor locuinţe mai mari decât un compartiment de tren la clasa a III-a.
Blocurile din Micro 38 au în ele ceva suprarealist. De parcă Picasso ar fi ajuns preşedinte la Asociaţia de locatari/proprietari. Blocurile se contorsionează sub o formă de expresie a arhitecturii cubiste, una în care stridenţele cromatice ale vopselelor aproape fosforescente contrastează cu pereţii roşi de ploaie până la placa de beton. Forme şi mărimi, combinaţii de coloane şi grinzi de susţinere, amestecuri de pvc, ciment şi tablă, termopan şi fier forjat, ornamente cromate sau perdele din muşama, toate parcă se prăvălesc peste tine la fiecare colţ de stradă. Ar fi un tablou urban aproape… genial în absurdul lui, dacă n-ar friza pe alocuri ridicolul, legile gravitaţiei şi - dacă mai contează - normele în materie de construcţii.
Pentru locuitorii din zonă, astfel de "blocuri mutante" nu mai reprezintă motiv de mirare. Sunt parte a unui cotidian ce caută mai degrabă să-şi croiască propriile legităţi, decât să se supună celor deja existe, fie ele estetice sau tehnice.
"Păi, ce să facă oamenii? Ţie ţi-ar conveni să stai cu un picior în dormitor şi unul în sufragerie? Sau să treci din baie direct în bucătărie?", încearcă să ne explice dna Maria T., parcă niţel supărată că ne-am găsit să "căutăm nod în papură" balcoanelor improvizate ce stau spânzurate de aproape fiecare bloc din cartier. "Se descurcă fiecare cum poate, dacă poate să-şi facă un balcon, că doar e munca lui, banii lui, de ce să nu-şi facă omul un balcon? Asta-i viaţa! Lasă omul să trăiască!", ne mai zice doamna Maria.
Unii cetăţeni din zonă au, totuşi, o opinie ceva mai nuanţată. "Da, nu e tocmai în regulă cu balcoanele astea, nu de alta - problema poate n-ar fi că arată într-un fel sau altul - problema principală e cât de sigure sunt, să nu cadă în cap cuiva. Unele sunt pe piloni, în fine, dar altele numai Dumnezeu ştie cum stau agăţate!", ne spune dl Vasile Ceauşu. Dumnealui vede, totuşi, o soluţie: "Până la urmă, trebuie să pornim de la această realitate: unele apartamente sunt mici, fără balcoane, e greu de trăit în ele fără să le modifici. Atunci, dacă tot vor oamenii să le modifice, de ce nu se face un program, aşa cum e cel cu termoizolarea, poate se găseşte o soluţie şi pentru construirea acestor balcoane. Să fie, ştiu eu, ceva gen "primul balcon" - nişte proiecte tip, pe care să le aplice locatarii pe tot blocul, acolo unde vor oamenii să-şi facă balcoane. Ar fi o soluţie civilizată, blocurile ar arăta mai bine, n-ar mai fi "câte bordeie, atâtea obiceiuri".
Ideea cu programul "primul balcon" este, trebuie să recunoaştem, interesantă. Ar putea fi o temă de meditaţie pentru administraţia locală. Un proiect-pilot ar putea da, eventual, mai multe indicii despre şansele de reuşită ale unei astfel de soluţii, despre ce ar implica ea din punct de vedere tehnic sau financiar.
