Mulţi părinţi folosesc sentimentul de vinovăţie pentru a-şi educa şi disciplina copiii. Dar acesta are numeroase efecte negative şi, cel mai important, poate să frâneze dezvoltarea copilului.
"Există o practică, destul de răspândită în rândul părinţilor, de a-şi face copiii să se simtă vinovaţi pentru greşelile lor", scrie psihosociologul Gabriela Ciucurovschi, în cartea "7 pentru o viaţă". "Nu este o plăcere sadică a părintelui, ci mai degrabă o modalitate prin care acesta încearcă să-şi determine copilul să distingă între bine şi rău, să-i dea o educaţie morală", explică specialistul. Dar aceasta nu este cea mai potrivită cale pentru scopul propus. Chiar dacă reuşeşti să îl determini pe moment să nu facă ceva, pe termen lung s-ar putea să nu aibă rezultatele dorite.
Cel mai bine ar fi, explică Gabriela Ciurovschi, să îi arăţi care sunt consecinţele pe care le au faptele lui. În unele cazuri, îl poţi lăsa chiar să greşească, pentru a învăţa să distingă binele de rău. Apoi, va alege singur, în cunoştinţă de cauză. Altfel, răul interzis pare mai atrăgător şi va aştepta doar un moment în care să nu fii cu ochii pe el pentru a încerca. În plus, este foarte important ca părinţii să fie la rândul lor modele de urmat. "Dacă a făcut o greşeală, ceea ce e normal pentru un copil, explică-i de ce nu a procedat corect şi arată-i ce consecinţă au faptele lui", sfătuieşte psihosociologul.
Totodată, ar trebui să-i arăţi înţelegere, pentru că oricine poate greşi, dar poate şi învăţa din erorile lui. "Dar dacă repetă greşeala sau aceasta este foarte gravă, poţi să-l pedepseşti pe măsura faptei lui. Fii conştientă că rolul pedepsei este dublu: de a-l face pe copil să înţeleagă faptul că există consecinţe pentru fiecare faptă a lui, dar şi de a îndepărta, psihologic vorbind, terapeutic, sentimentul de vinovăţie."
