* Aproximativ 100 de copii în grija Sfintei Cuvioase Parascheva *
La Aşezământul Filantropic „Sfântul Vasile cel Mare şi Sfânta Cuvioasă Parascheva”, din zi în zi se aude tot mai multă zarvă. Reînfiinţată în anul 2000, din binecuvântarea şi grija Înalt Prea Sfinţitului Casian - Arhiepiscop al Dunării de Jos, pe atunci Episcop, marea Casă a Sfinţilor Ocrotitori a preluat - mai întâi - purtarea de grijă a 30 de copile care proveneau din familii cu probleme sociale.
La început, patru maici, în frunte cu maica stareţă Ieronima Bitere, plus o mână de pedagogi şi instructori au consolidat familia acestei „Vasiliade” din Galaţi. Între timp, aşezământul a dat şansă mai ales copiilor cu rezultate bune şi foarte bune la învăţătură şi mijloace materiale reduse.
În prezent, multe dintre beneficiarele Aşezământui Filantropic se numără printre elevele fruntaşe ale unor şcoli şi licee gălăţene. Astfel, experienţa acumulată la Aşezământul „Cuvioasei Parascheva” a fost extinsă şi în alte două proiecte care vizează îndeosebi educaţia şi prevenirea abandonului şcolar.
Alţi 65 de copii primesc servicii „after school”
Între timp, celor 30 de beneficiare cu hotărâre de plasament, li s-au adăugat alte suflete. Astăzi numărul celor aflaţi în grija Sfinţilor se ridică la aproximativ 100 de copii.
„De la 1 ianuarie 2009, am extins aria de servicii pentru alţi 35 de copii necăjiţi din comunitate, ne-a spus părintele Cristian Podaşcă, directorul Aşezământului Filantropic. Aceştia beneficiază de servicii «after school», adică vin zilnic la Aşezământul Cuvioasei - şi tot zilnic servesc masa, îşi pregătesc temele pentru următoarea zi, sunt antrenaţi şi la alte activităţi extraşcolare. Diferenţa între ei şi cele 30 de tinere este că nu au hotărâre de plasament şi că după programul de pregătire merg acasă...”
Centrul „Speranţa” - aproape gata
Buna experienţă în această direcţie a făcut ca la 1 iunie 2009 să se concretizeze prin câştigarea unui alt proiect european - Centrul multifuncţional de servicii sociale „Speranţa” ce acordă o şansă pentru o viaţă mai bună altor 30 de copii.
Şi-au dat mâna în acest trainic parteneriat Arhiepiscopia Dunării de Jos, Ministerul Muncii şi Primăria Galaţi şi el vizează nu numai acordarea de servicii de masă, pregătire şcolară, asistenţă medicală şi consiliere prihologică, ci şi construirea unui nou aşezământ care este în faza finală...
Servicii multifuncţionale
Nu mare ne-a fost mirarea când, deunăzi, în acest an de criză economică, am găsit gata ridicat în curtea actualului Aşezământ Filantropic (construit între 1938-1939, de Prea Sfinţitul Cosma, pentru orfane de război) o altă clădire, care păstrează stilul arhitectural al celei vechi.
E vorba de Centrul Multifuncţional de Servicii Sociale „Speranţa” pregătit pentru cel puţin 65 de copii proveniţi din familii sărace sau cu părinţii aflaţi în străinătate... Scopul suprem este prevenirea abandonului şcolar şi asigurarea unei bune creşteri a unor copii necăjiţi.
„Proiectul Speranţa a debutat în fapt la întâi iunie 2009, a continuat părintele director Cristian Podaşcă. Celor 65 de beneficiari (inclusiv de la vechiul aşezământ) li s-au adăugat alţi 30 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate sau nu au posibilităţi materiale. Deocamdată, activităţile le derulăm la actualul aşezământ, dar sperăm ca de la 1 decembrie să ne mutăm în noul spaţiu...”
Acum, marea Casă a Sfântului Vasile cel Mare şi a Cuvioasei Parascheva numără aproximativ 100 de copii şi alţi vreo 30 sunt pe lista de aşteptarea a doamnei Mărioara Popa, pedagog şef, în cadrul proiectului „Speranţa”.
Larmă de copii...
Ne-am lăsat conduşi de maica stareţă Ieronima Bitere la sala de meditaţii. Am încercat să-i cunoştem pe copii. În general sunt din familii fără unul sau ambii părinţi sau cu mulţi copii - 8, 10, 12 membri. Iată-ne între cei mici, ba somnoroşi, ba ca argintul viu...
Cum, necum, doamna Mărioara Popa stabileşte priorităţile, invitându-i pe cei mici să aştepte pe scaun, cu răbdare!... Dar de unde răbdare, că au început „negocierile”...
„Doamnă, eu mai stau dacă-mi mai daţi un cornuleţ”, spune Alin D., un copil în vârstă de doar 6 ani, despre care aflăm că are mama plecată în străinătate; tată nu are şi locuieşte la o femeie care l-a adunat de pe stradă. Până la urmă primeşte cornuleţul mult dorit. Cineva ne povesteşte că într-o zi a tot fost răsplătit cu zece prăjituri...
Alin este un copil nebotezat şi, în curând, va primi această Sfântă Taină fără de care nu poate primi celalte daruri ale Bisericii. Prima întâlnire a lui Alin cu domnişoarea psiholog, pentru că primesc şi astfel de servicii, a fost de neuitat... „S-a aşezat pe scaun şi m-a întrebat dacă poate să doarmă zece minute pe canapea, fiindcă la el acasă nu are loc unde să doarmă”, mi s-a spus.
Oful unei mame...
Beneficiari ai proiectului „Speranţa” sunt 6 din cei 8 copii ai familiei Balercă. Întâmplător am întâlnit-o şi pe mama copiilor, doamna Constanţa, care a avut doar mulţumiri pentru cei care au adus o rază de speranţă în familia sa.
„Şase copii beneficiază de asistenţa socială, aici primesc masa de prânz, Sfânta Cuviosă Parascheva i-a îmbrăcat, au primit şi rechizite... Nu avem decât mulţumiri”.
Am lăsat-o însă pe această mamă cu un mare of. Este necăjită şi fără nicio speranţă fiindcă nu are casă. Locuieşte (pe strada Poşta Veche nr. 62), cu soţul şi cei opt copilaşi, într-o singură cameră la socri.
Am reţinut însă durerea ei, în nădejdea că autoritatea locală, în calitate de partener în proiect, va încerca să găsească o soluţie şi din această perspectivă, pentru că marea problemă a acestor copii este atunci când trebuie să părăsească centrul...
„Ni se rupe inima... Sunt stresaţi şi de multe ori ne întreabă dacă mai pot sta, dacă nu pot veni şi sâmbăta şi duminica, ne spune doamna Popa. În urma anchetelor pe care le-am făcut, am ajuns la concluzia că mulţi dintre ei, care au părinţi, trăiesc într-un stres de neimaginat”.
Poveşti cutremurătoare şi nădejde...
Poveşti cutremurătoare au mai toţi copiii de la Centrul „Speranţa”. Câţiva dintre ei au rămas fără mamă şi eforturile părintelui director Cristian, ale maicilor, ale întregului personal este de a-i scoate din aceste perioade negre din viaţa lor sunt de negrăit...
De exemplu, ni s-a vorbit de Constantin D., în vârstă de 9 ani, pe care nu l-am întâlnit, dar pe care l-am cunoscut prin intermediul vărului său, Alex Cristian P.
„Eu am venit aici cu vărul meu Constantin şi sunt în prima zi, ne-a povestit Alex, un copil cu ochii mari cât cerul albastru... Nu sunt în program, dar o rog pe Sfânta Cuvioasă Parascheva să mă ajute să vin şi eu aici. E frumos la rugăciune şi îmi place că e multă linişte...”
Acest copil ne-a spus că şi-a văzut mama o singură dată, în cei şase ani. În ziua documentării noastre venise îmbrăcat - era o zi ploioasă - cu un tricou cu mânecă scurtă. La plecare, doamna Popa a găsit un pulover şi a rezolvat problema.
Înainte de a ne despărţi însă, discutând cu Cristian despre bunele maniere, îl auzim deodată, întreabând: „Doamnă, cum trebuie să fac ca să-i sărut mâna Măicuţei?...” „Pur şi simplu”, îi răspunde maica Ieronima care îi preîntâmpină dorinţa îmbrăţisându-l, aşa cum fac, zi de zi, mai toţi cei din Centrul „Speranţa”...
Am înţeles şi de ce vărul lui Cristian, Constantin, nu ajunsese în acea zi la Centrul „Speranţa”. Pentru că îi împrumutase lui Cristian adidaşii, din dorinţa de a-i da o şansă să se întâlnească cu Maica Parascheva...
Explicaţii foto:
1 - Îmbrăţişare de maică
2 - Părintele Cristian şi copiii, la masa dragostei creştine
3 - Acum e linişte.
4 - Se fac temele…
5 - Doamna Constanţa Balercă, mamă a opt copii, şase sunt beneficiarii Programului „Speranţa”.
6 - Alin bucuros că a primit ciocolată!
7 - Noul Centru multifuncţional „Speranţa”.
8 - Doamna Popa primindu-l pe Alin în braţe care tocmai îi cerea un cornuleţ
