* Arhiereul locului a binecuvântat aşezământul filantropic de aici *
21 noiembrie, ziua Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria, este ziua când creştinii din municipiul Galaţi se reîntâlnesc în rugăciune la vechea aşezare bisericească „Vovidenia” din municipiul Galaţi.
Sfinţit în anul 1790, sfântul locaş a rămas în inimile gălăţenilor drept biserica în care s-au nutrit marile idei ale Unirii Mici de la 1859; Vlădica Melchisedec Ştefănescu - primul Episcop al Dunării de Jos - fiind cel care a sădit în inimile artizanilor Unirii Mici ideea de unitate şi comuniune între toţi românii, după modelui Prea Sfintei Treimi.
Astăzi, la aproximativ 220 de ani de la sfinţirea Bisericii „Vovidenia”, faptele slujitorilor şi creştinilor de aici, cu binecuvântarea actualului Arhiereu, aduc mărturie despre veşnicie, despre solidaritate între fraţi.
În anul Domnului 2009, parohia păstorită de părintele paroh Octavian Pelin şi de fiul prea cucernicului - pr. Gabriel Pelin - este o dovadă grăitoare că Biserica este o „Şcoală a milosteniei”, cum spune Prea Fericitul nostru Patriah Daniel.
În ultimii ani, cele 748 de familii de la „Vovidenia”, între acestea multe de pensionari - au învăţat că rugăciunea şi credinţa nasc dragoste şi comuniune; comuniunea aduce solidaritatea care se însoţeşte cu fapta bună pentru aproapele, milostenia.
Vineri seara, după vecernie, am surprins vreo treizeci de creştine în timp ce pregăteau pachetele pentru agapa de a doua zi. Aproximativ 500 de pachete. În fruntea lor era prezbitera Dorina Pelin.
„Biserica este viaţa noastră, este locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu şi cu cei doi slujitori ai săi, ne-a spus doamna Georgeta Chiosa, în vârstă de 75 de ani. Avem doi preoţi înţelepţi care se gândesc că sluijirea trebuie să se simtă mai ales în viaţa celor mai necăjiţi enoriaşi din Parohia Vovidenia...”.
„Dacă părinţii de aici se ocupă de cele ale sufletului, de cele ale trupului ne ocupăm noi, creştinele, alături de cele două prezbitere, ne-a spus doamna Rădiţa Munteanu. Ne simţim bine atunci când dăruim, atunci când constatăm că puţinul pe care-l oferim noi bisericii aduce bucurie celor năpăstuiţi...”.
Observând că tot mai multă lume a sărăcit, în 2007, părintele Octavian Pelin a pus bazele unui aşezământ filantropic. Ştiind că în această parohie predomină pensionarii, proiectul părea imposibil.
Şi totuşi, Dumnezeu a trimis câţiva dăruitori care au făcut posibilă ridicarea unui aşezământ ce va hrăni 50-60 de sărmani. Între cei care au contribuit esenţial la construirea Aşezământui filantropic al Maicii Domnului este gălăţeanul Vasile Manea care a asigurat zidarii pentru ridicarea casei sociale.
Materialele au fost din sponsorizări, din bănuţul văduvei şi al săracului. Aşa a fost posibil ca anul acesta, Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos, după Sfânta Liturghie din ziua hramului, să sfinţească aşezământul care este finalizat la interior, dar la care mai este de lucru la exterior.
„Am făcut construcţia în aşa fel încât să mai putem adăuga măcar un etaj, ne spunea părintele Octavian Pelin. Dacă Dumnezeu ne va ajuta, vom încerca să completăm acest aşezământ cu alte spaţii care să vină în sprijinul copiilor sau poate al adulţilor ce beneficiază de milostenia Maicii Domnului...”.
Milostenia este „o meserie care-şi are atelierul în cer, iar Dascălul acestei meserii nu este un om, ci este Dumnezeu”, ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur.
Îl contrazice cineva pe Sfânt? Cunoscând starea materială a enoriaşilor de la Biserica „Vovidenia”, spunem că preoţii de aici au sădit în inimile enoriaşilor ideea că Biserica este şi o „Şcoală a milosteniei”, cum frumos ne arată Prea Fericitul nostru Patriah Daniel.
Deunăzi, prin omenia domnului Petre Grigore, (SC „Simon Grig”), slujitorii de aici au împărţit enoriaşilor 5 tone de cartofi şi 7 tone de ceapă. Pentru gesturi de omenie este încă loc. Pentru a fi deschisă cantina, mai e nevoie de câte ceva pentru bucătărie: aragaz, frigider, veselă.
Am reţinut acest aspect, în ideea că Maica lui Dumnezeu va găsi între cei cu posibilităţi câţiva creştini care au înţeles că a fi milostiv, înseamnă a fi cu adevărat om şi a deschide comori în cer din bogăţia ta materială...
