Chiar dacă încercaţi să-i convingeţi pe ceilalţi că odrasla dumneavoastră este cel mai bine crescut copil din lume, greşelile făcute în educaţia lor vor fi ieşi în cele din urmă la iveală. Iată câteva comportamente ale copiilor care semnalează o greşeală în educaţie.
1. Obiceiul de a-i întrerupere pe ceilalţi. Spunându-i simplu „Nu întrerupe!“, nu va funcţiona. Învăţaţi-vă copilul să-şi aştepte rândul în conversaţie, în fiecare zi, acasă. De exemplu, înainte de a apela pe cineva la telefon, spuneţi copilului: „Acum o să vorbesc la telefon şi nu trebuie să fiu intrerupt(ă)“.
2. Copilul ia bunuri de pe rafturi, în magazine, sau insistă să le cumpăraţi. Este important ca cel mic să înveţe să-şi stăpânească dorinţele, deoarece nu puteţi cumpăra tot ce este de vânzare. Ei cred că alegeţi lucrurile din magazin fără nici un sistem şi nu înţeleg că aveţi o listă de bunuri de cumpărat. Aşa că faceţi o listă împreună şi lăsaţi-l pe copil să se ocupe de ea.
3. Copilul nu foloseşte cuvinte politicoase. Unii copii înţeleg uşor importanşa vorbitului frumos, în timp ce alţii nu îl vor înţelege din prima. Arătaţi-i copilului magia cuvintelor politicoase: nu faceţi tot ce vă cere până când spune „te rog“. Fiţi primul care spune „salut/bună“, „la revedere“ şi „mulţumesc“.
4. Nu ştie când să se oprească. Pentru un copil este greu de înţeles că există informaţii care nu trebuie împărtăşite şi altora. Ei nu ştiu ce înseamnă ruşinea sau jena şi nici nu au experienţă reacţiei pe care o provoacă nişte cuvinte nepotrivite. Încercaţi să introduceţi conceptul de „secretul familiei“, care înseamnă toate lucrurile pe care nu ar trebui să le spunem altor persoane.
5. Se teme să plece de lângă dumneavoastră. Un copil ajunge să se teamă prea mult să plece de lângă părinţi, atunci când părinţii îl împiedică să facă anumite activităţile obişnuite. În mintea lor se întipăreşte ideea: dacă merg pe tobogan, voi cădea sau îmi rupe hainele, etc. De aceea, atunci când un părinte îi permite brusc copilului să meargă liber la joacă, copilul va alege probabil să nu „îşi riste viaţa“.
6. Le provoacă neplăceri altor adulţi. Dacă un copil poate începe cu uşurinţă o conversaţie cu o persoană necunoscută, acest lucru poate însemna şi faptul că cel mic nu ştie că adulţii pot avea alte interese. Un exemplu ilustrativ este atunci când părinţii nu pot face ceea ce-şi doresc sau ce au nevoie pentru că încearcă să-şi petreacă tot timpul cu copilul. În acest caz nu este de mirare că un copil nu-şi poate imagina că alţi oameni îşi doresc altceva decât ceea ce vor ei.
(articol realizat din surse online)
