Peste 200 de copii, de la pici de grădiniţă la elevi de gimnaziu, s-au prins astăzi în horă pentru a marca Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Ţinta lor a fost transmiterea unui mesaj cât se poate de clar: nevoia de acceptare şi incluziune a micuţilor cu nevoi speciale, prezenţe frecvente în învăţământul de masă. Flashmobul, organizat de Fundaţia "Inimă de copil", sub egida "Priveşte-mă cu inima!", a fost găzduit de parcarea unui supermarket.
Modele familiale greşite, erori în educaţie, prezentarea peiorativă a unor situaţii sau persoane sau un sistem fragil, din care lipsesc acut profesorii de sprijin, necesari educării micuţilor cu nevoi speciale, au făcut ca situaţia copiilor cu probleme de sănătate deosebite, care le fac dificilă integrarea în colectivităţi, să constituie motivul tragerii unui semnal de alarmă aparte, astăzi, 3 decembrie, cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi. Copiii cu nevoi speciale reprezintă doar o parte a marii mase a oamenilor aflaţi în situaţii de dificultate fizică şi/sau psihică, dar de felul în care ei sunt acceptaţi şi incluşi în societatea modernă depinde mult felul în care vor evolua şi convieţui generaţiile viitoare. Fundaţia "Inimă de Copil" a reuşit să mobilizeze peste 200 de prunci, de la cei de-o şchioapă, aduşi încolonaţi de la grădiniţă, la cei de gimnaziu, care, alături de câţiva colegi cu nevoi speciale, să se prindă într-o horă a prieteniei, a acceptării şi a înţelegerii. Parcarea Kauflandului din Micro 40 a fost locul unde copiii au transmis cel mai pur mesaj, dar cu implicaţii adânci în felul în care cei cu probleme sunt şi vor fi integraţi cu adevărat în societate.
Mulţi copii nediagnosticaţi
Semnalul de alarmă al celor de la "Inimă de Copil" a fost nu doar pentru copiii cu probleme ştiute, declarate, ci mai ales pentru cei nediagnosticaţi, dar care, din cauza problemelor de comportament, constituie reale provocări în familii şi mai ales la şcoală.
"Din experienţa pe care noi o avem, din contactul direct şi cu şcolile în care am mers, sunt mulţi copii declaraţi, dar şi mai mulţi fără acte în regulă, nediagnosticaţi sau diagnosticaţi greşit, cu uşoare întârzieri în dezvoltare, fără să fie nimic specific. Lupta cea mai mare mi se pare că o dau, pe lângă părinţii acestor copii, cadrele didactice. În fiecare clasă unde era un copil aflat în proiectul nostru, am găsit şi câte cinci-şase alţi copii, cu probleme, dar nediagnosticaţi. Ei au totuşi cerinţe educaţionale speciale, tulburări severe de comportament. Cadrele didactice de la clasă mi se pare că sunt eroi", ne-a explicat psihologul Carmen Stoicu, coordonator de proiect în cadrul Fundaţiei "Inimă de Copil". Cele mai mari probleme în adaptarea acestor copii vin şi din partea curriculei, parţial neadaptată sau aplicată ineficient, dar şi din lipsa acută cu care se confruntă judeţul Galaţi la capitolul profesori de sprijin.
Cerinţe educaţionale, cerinţe de socializare
Nu doar carte trebuie să înveţe copiii cu nevoi speciale la şcoală, ci şi să relaţioneze cu semenii lor, iar asta este cea mai mare provocare pentru că, de multe ori, din cauza tulburărilor lor pe care ceilalţi, majoritari, nu le înţeleg, se perturbă şi procesul general de învăţare şi cel de socializare şi integrare. Excluderea, deşi în unle cazuri poate părea cea mai eficienză metodă, mai ales în situaţii extreme, nu este o soluţie, înţelegerea fenomenului de către cei mici fiind calea cea mai sigură către un rezultat de durată, atât pentru majoritari cât şi pentru copiii speciali.
"Avem cazul unui copil care vine în programele noastre, dintr-o altă localitate din judeţ. Părinţii colegilor la un momemt dat s-au coalizat, pentru că era un copil cu tulburare severă de comportament, şi au făcut adrese la inspectorat pentru a încerca să excludă copilul acela din colectivitate. Până la urmă, mama acelui copil s-a luptat şi ea până la nivel de inspectorat şi copilul a rămas în continuare în clasă. Am mers printre colegii copilului şi am ţinut o activitate de educaţie incluzivă. Începând de la doamna învăţătoare şi până la copiii au fost extrem de impresionaţi. Zicem, noi că s-a produs un clic odată explicându-le şi ajutându-i să-l înţeleagă pe acel copil. Trebuie lucrat la nivelul întregii societăţi, nu doar la părinţii sau doar la copii", a conchis psihologul Carmen Stoicu.
