O regulă scrisă inclusiv în legislația rutieră, anume cea privitoare la interdicția de a bloca accesul în locuințe sau proprietăți private, este interpretată altfel de un gălățean care are casă pe o stradă ultra-centrală. Omul a dus la un alt rang clasica avertizare, politicoasă, dar imperativă, ”Parcare interzisă”, și a asezonat-o cu două avertismente care cu greu pot fi luate în glumă de potențialii șoferi care s-ar gândi să staționeze în dreptul porții: ”pană+bătaie”!
La câțiva metri de Biserica ”Sf. Spiridon” și de capela mortuară aferentă, vizavi de o clinică oftalmologică, imobilul cu numărul 17 nu poate fi trecut cu vederea. Și nu datorită vreunei arhitecturi ieșite din comun sau a altor elemente extraordinare, ci pur și simplu a pancartei amplasate pe poartă, prin care sunt avertizați șoferii să nu parcheze în așa fel încât să obtureze accesul proprietarului în incinta sau în afara curții. Omul a reinterpretat în manieră proprie interdicția și a scris, cu litere foarte vizibile, încât nimeni să nu poată trece cu vederea nici mesajul, nici pericolul: ”Nu parcați: Riscați pană+bătaie”. E lesne de înțeles că puțini șoferi și-ar asuma un astfel de risc, chiar dacă zona este frecvent una extrem de aglomerată, străduța îngustă, unde sunt numai case în dreptul cărora de asemenea parcarea este interzisă, fiind, paradoxal, singurul ”loc de parare”. Mai mult, e lesne de priceput că, probabil, gălățeanul care stă la numărul 17, foarte aproape de capela mortuară a bisericii, s-o fi săturat să îi fie blocată poarta, dar de aici până la adresarea liberă, în spațiul public, cu amenințări deschise e cale lungă. Cele două ”acțiuni” din avertismentul fotografiat nu au de-a face nici cu legea, nici cu civilizația, inducând mai degrabă ideea că acolo riscul de a ieși avariați și omul, și mașina, sunt maxime și deloc de dorit.
Glumă sau amenințare?
Nu știm, deocamdată, dacă avertismentul scris pe pancartă a fost vreodată pus în practică sau rolul de ”prevenire” a funcționat și nimeni nu a riscat să facă cunoștință cu cuțitul sau pumnul proprietarului lezat în dreptul lui de liber acces, dar îi invitam pe cei care au avut neplăceri în acest sens să ne contacteze și să ne împărtășească experiențele lor. În mod evident, așteptăm și din partea autorităților statului, Poliție sau Poliție Locală, un răspuns și o reacție vizavi de această situație care este, din punctul nostru de vedere, la limita legii, fiind de natură să inducă teamă sub pretextul protejării unui drept. Un drept care, ca sugestie, ar fi putut fi protejat şi dacă proprietarul ar fi cerut, pe pancartă, ca persoana care își parchează mașina în dreptul porții sale să lase un număr de telefon la care să poată fi contactată.
