Aglomeraţie. Bagaje. Sacoşe peste sacoşe. Agitaţie. Şi nu e Gara de Nord. E o clasă a Colegiului Economic, unde copiii sărmani au fost aşteptaţi de către colegii lor mai mari cu mult mai multe cadouri decât pot duce.
Acţiunea „De la inimă la inimă” organizată de ISJ a adus multă bucurie atât în sufletele copiilor defavorizaţi de soartă, cât şi în inimile elevilor mai mari care s-au pregătit cum se cuvine.
Înconjurată de mai multe fete mai mari, Paraschiva Ion de la Şcoala Nr. 24 zâmbeşte cald şi răspunde ca la şcoală la întrebările noilor prietene. Se vede că încearcă să-şi învingă timiditatea.
Totuşi pare să se simtă bine, ca o mică vedetă aflată în centrul atenţiei. Fetele îi promit că vor încerca s-o ajute în continuare, o întreabă unde stă.
Câţi fraţi sunt? Şase. Şi tata e singurul care câştigă bani. Mama stă acasă să-i crească. Fata e curăţică, isteţică şi are cei şapte ani de acasă.
Trei copii din Călmăţui, comuna Griviţa, stau într-o grămadă de sacoşe. Haine, jucării, dulciuri, ghiozdane pline cu rechizite, pături, încălţăminte. Petruţa Hurdui e cea mai mare dintre ei.
Îmi povesteşte cu un firicel de voce că mama şi tata s-au despărţit şi că trăiesc din alocaţiile pe care le primesc şi din ceea ce reuşeşte mama să adune când lucrează cu ziua.
Stau împreună cu sora mamei înghesuiţi într-o singură cameră, fără curent electric şi fără sobă. Ce să mai vorbim de restul! Li s-a întipărit de mici tristeţea pe feţişoarele bătute de soare şi de vânt.
Deşi le râd ochişorii la darurile primite, nu schiţează niciun zâmbet. Surâsul pare să fi uitat de mult drumul spre buzele lor. Sunt dezorientaţi.
Noroc că „surorile” mai mari ştiu cum să-i facă să se simtă bine. I-au scos din sala de clasă, unde se simţeau stingheri şi în văzul tuturor, la o mică plimbare prin cartier.
Atât le permite timpul. Copiii n-au stat mai mult de o oră la Colegiul Economic. Microbuzul vine şi-i va duce înapoi în satul lor.
„Am fi vrut să stăm mai mult cu ei, să-i ducem în parc să ne jucăm”, ne mărturiseşte o elevă de la Economic. Faptul că şi-au luat rolul atât de serios şi că acţiunea nu au făcut-o doar ca să-şi demonstreze că pot fi buni, o dată pe an, de sărbători, m-a bucurat nespus”.
E bine că, dincolo de darurile materiale, elevii de la Economic au fost dispuşi să ofere şi fărâme de suflet. Păcat că timpul a fost prea scurt. Poate anul următor organizatorii de la ISJ şi CJARE vor ţine cont şi de acest aspect.
