* Din superbe prinţese de poveste, miresele de azi şi mai cu seamă de mâine tind să se transforme în veritabile cadâne fugite parcă din serai, îmbrăcate în rochii sumare, dar care sclipesc pe fiecare milimetru de material * Dacă vreo mireasă care pare „mitraliată” Swarovski spune la televizor că poartă creaţia vreunui designer celebru, de ce restul mireselor n-ar îmbrăca o rochie aproape identică, dar luată la un preţ decent, dintr-un magazin de pe strada Bălcescu? * Cine vrea, găseşte la acelaşi magazin, rochii de bun-gust, în tendinţe şi la un preţ accesibil * Nu trebuie să dai 6.000 de lei pe o rochie de mireasă, poţi fi frumoasă şi cu 500 sau 1.000 de lei * Ce purtau miresele acum 60, 40 sau 20 de ani? *
Lămâiţă în păr, rochie din voal alb, cu fusta amplă, până la pământ, trenă de voal şi pantofi de năbuc, aşa a avut bunica la nuntă, acum 77 de ani. Era fată de chiabur, dată de părinţi după un tânăr meşteşugar priceput.
O ghirlandă frumoasă, care îi dădea capului o aură albă, beteală argintie curgând pe umeri şi o rochie cuminte, lungă, acoperind grijulie gâtul şi braţele, aşa purtau miresele noastre în anii ’50.
Fotografiile din tinereţe ale părinţilor sau bunicilor ajunşi la nunta de aur spun totul despre moda vremii. Niciun centimetru de piele dezgolită, ci doar o cruciuliţă prinsă discret, cu lănţişor, la gât! De-a dreapta şi stânga mirilor, naşii par „înveşmântaţi” ca într-o togă romană în prosoapele lungi, luate de la artizanat, ţesute în casă ori cusute migălos în punct românesc. Prosoapele făceau parte din zestrea miresei şi soacra mare s-ar fi făcut foc şi pară dacă n-ar fi fost frumoase.
Îndrăzneţe rochii scurte, până la genunchi, care puteau fi purtate la fel de bine şi pe stradă, cu fuste ample sau urmând graţios linia corpului, cu talia subţire bine accentuată şi corsaj cu „sânul ascuţit”, pantofii albi cu tocuri înalte, tocă, voaletă, aşa purtau miresele prin anii ’60-‘65.
Jumătatea anilor ’80 şi începutul anilor ’90 au impus rochiile ample, cu volane, platcă de dantelă, mâneci bufante, paruri bogate sau doar câte o floare prinsă în păr.
Rochiile bunicilor, mătuşilor, mamelor sau surorilor mai mari ar putea fi astăzi modelul ideal pentru o mireasă vintage. Creatorii au preluat cu succes influenţele din moda anilor ’50 şi ’70. Rochiile descrise mai sus par însă prea cuminţi, prea simple şi parcă lipsite de opulenţă pentru gusturile extravagante şi strălucitoare ale mireselor de astăzi. Ele vor să fie prinţese, aşa cum s-au visat în copilărie, Cenuşărese ori sirene, după placul creatorilor de modă. Ajung adesea, din lipsă de informare, să arate precum cadânele, în rochii sumare, bune să danseze din buric pe ritmurile lui Salam.
Este motivul pentru care am încercat, împreună cu stilista Mihaela Neculai, să analizăm rochiile care pot fi găsite la magazinele care nu poartă semnături sau branduri celebre, dar sunt accesibile unor mirese care nu vor să facă risipă de bani. Şi care nici nu vor să-şi orbească (la propriu) nuntaşii, sclipind din creştet până în tălpi!
CITEŞTE AICI ŞI Rochia de mireasă „cu de toate”
Foto: Bogdan Codrescu şi arhiva paginii de Familie
