Aproape 90 de ani de viaţă, două decenii de caritate necondiţionată pentru oraşul copilăriei sale sau, mai simplu spus, o viaţă de om în care inima lui a bătut doar pentru România şi Galaţiul din ea.
Numele celui care a dus oraşul de la Dunăre în ţara lui Heidi, fetiţa munţilor, vă este deja cunoscut de 20 de ani - Ernst Werner Mircea Käser.
Ani de-a rândul l-am numit cel mai elveţian dintre gălăţeni şi cel mai gălăţean dintre elveţieni.
De 20 de ani încoace n-a existat Paşti în care să nu scriem despre tombolele caritabile pe care le-a organizat la Berna pentru a aduna bani pe care i-a donat cu generozitate săracilor Galaţiului.
În 20 de ani, dl Käser a făcut pentru Galaţi mai mult decât toate generaţiile de aleşi care s-au succedat de la Revoluţie încoace. Şi fără a ridica nicio pretenţie!
17 ani în oraşul de la Dunăre
Vă reamintim că părinţii lui - mama, elveţiancă, născută în Galaţi, tatăl, elveţian get-beget - s-au cunoscut aici, la Galaţi.
După război au plecat în Elveţia şi pentru că mama lui voia o amintire din România şi-a botezat băiatul Ernst Mircea Käser. Ernst Mircea Käser a venit la Galaţi în 1921, pe când avea doar opt luni.
Bunicul său din partea mamei lucra la realizarea reţelei feroviare, iar tatăl lui era reprezentantul unei firme franceze ce se ocupa cu import-exportul de lemne, în Galaţi.
Werner a locuit într-o casă pe strada Grădina Veche nr. 7, azi 15, a absolvit Liceul „Vasile Alecsandri”, şi, în 1936, s-a întors în Elveţia.
Pe cea care avea să-i devină soţie, Pillar (dezmierdată Pilli) a cunoscut-o în Elveţia, la Berna.
Pilli este născută în Spania, din tată elveţian şi mamă spaniolă, dar România a cucerit-o.
Fundaţia „Rumänian Hilfe”, pe care cei doi au înfiinţat-o, a adus an de an puţină bucurie nevoiaşilor din Galaţi.
Pilli a învăţat să facă sarmale şi a acceptat să se bucure de concediu alternativ, un an în Spania, un an în România.
Aici, la Biserica Catolică din Galaţi, Werner şi Pilli au primit binecuvântarea preotului la nunta de aur.
Din toate locurile lumii în care ar fi putut să sărbătorească 50 de ani de căsnicie, ei au ales Galaţiul şi Faleza lui!
Ar mai trebui spus că pe una dintre nepoţelele soţilor Käser o cheamă Romina, de la România.
Ultimul act de caritate
De curând, am primit o scrisoare de la gălăţenii noştri din Elveţia. Un rămas bun şi o rază de speranţă la pachet cu o sumă consistentă pentru săracii oraşului:
„În curând voi împlini onorabila vârstă de 90 de ani şi 20 de activitate în acţiunea de a-i ajuta pe nevoiaşii din Galaţi, acţiune iniţiată din dorinţa personală de a-mi ajuta semenii”.
„Galaţiul este oraşul copilăriei şi frumoaselor mele amintiri, oraşul în care am trăit şi locuit între anii 1921 – 1936”.
„Cu această scrisoare vă anunţ că acţiunea mea de întrajutorare la Galaţi a ajuns la sfârşit”.
„Puterile mele sunt diminuate şi nu mai am forţa necesară sacrificiului ce m-a împins să fac acest act de caritate şi bunăvoinţă”.
„Ultimul act de constatare a sumei de 3.200 de euro, sumă ce se va împărţi astfel: 1.000 de euro pentru Fundaţia „Inimă de Copil” din Galaţi, 1.000 de euro pentru Cantina „Sf. Paraschiva” din Galaţi, 1.000 de euro Centrului de Îngrijire şi Asistenţă din Galaţi şi 200 de euro donaţii particulare. Dumnezeu să vă ajute şi pe viitor”, ne scrie, într-o românească impecabilă, dl Käser.
Îi mulţumim pentru tot ceea ce a dăruit, material şi sufleteşte oraşului nostru şi îl numim, simbolic, Gălăţean de Onoare.
Câţi dintre cei care ne conduc destinele, când sunt întrebaţi de ţara noastră, răspund „Ah, România!”, ducând instantaneu mâna la inimă.
E gestul sincer, natural, cu care gălăţeanul din Elveţia îşi salută patria din inimă şi oraşul care îi pulsează în suflet. Mulţumim Werner şi Pilli Käser! Recunoştinţă, Anca Melinte
Explicaţie foto: Soţii Pilli şi Werner, la ultima lor vizită în oraşul de la Dunăre
