Profesorul mereu a avut, are și va avea un rol important în formarea copiilor, în dezvoltarea personalității acestora. Uneori nici nu ne dăm seama cât de mult ne influențează alegerile în viață intervenția, la momentul oportun, a omului de la catedră.
Era o zi de vineri și, după ce am terminat orele, am ieșit cu prietenii la o ciocolată caldă, pentru a ne încălzi un pic și a ne relaxa după o săptămână încărcată. Dintr-una într-alta, am ajuns să povestim despre anii noștri de școală. Le spuneam cât de norocoasă am fost să am parte de cei mai minunați profesori, care mereu m-au ajutat și încurajat. Toți colegii povesteau entuziasmați despre școală și experiențe frumoase. Întorc capul și observ cum, lângă mine, una dintre fete începe să plângă. După ce s-a liniștit, Andreea ne-a povestit amintirile ei legate de școală și de profesori. Când era în clasele primare, avea o învățătoare care făcea diferență între elevi. Familia ei fiind dintr-o pătură socială medie, nu-și putea permite să cumpere cadouri și flori pentru "doamna", după cum era obişnuinţa. În clasă, Andreea era elevul invizibil. Chiar dacă mereu își făcea temele, răspundea la lecție, era implicată în toate activitățile, timp de patru ani niciodată nu a primit o notă mai mare de 8 și nu a auzit un ’’Bravo!’’ de la învăţătoare. Încetul cu încetul, a început să-și piardă dorința de a învăța și, cel mai grav, nu mai credea în forțele sale proprii, în ea și în faptul că poate realiza ceva în viaţă. Totul s-a schimbat prin clasa a VII-a când în școala ei a venit o nouă profesoară de muzică, doamna Claudia. Datorită profesoarei de muzică, Andreea și-a descoperit talentul de a cânta, a izbutit să-și învingă frica de oameni și de scenă. Acum, ea este studentă în anul II la Facultatea de Arte, paralel mai face și cursul de pedagogie. Visul ei este să devină profesoară de muzică, exact ca doamna Claudia, să-i învețe pe elevi nu doar arta muzicii, dar și să-i ajute să creadă în forțele proprii, să muncească mult pentru a-şi atinge scopul în viaţă şi a-şi găsi locul potrivit în societate. Prietena mea își amintește cu nostalgie de profesoara de muzică, care din păcate nu mai este în viață, să se bucure de succesul elevei sale. Tânăra de acum îi este recunoscătoare fiindcă, prin sprijinul acordat la momentul potrivit, copila de atunci a reușit șă-și găsească rostul în viață. Doamna Claudia a învățat-o să se respecte, indiferent de vorbele și comportamentul lumii la adresa ei, ceea ce dorește să transmită și ea, la rândul ei, viitorilor elevi. Povestea adevărată a Andreei ne arată importanța profesorilor în viața noastră și cât de semnificative sunt cuvintele ’’Bravo, vei reuși!’’.
