În spatele războiului din Ucraina se ascund poveşti sfâşietoare, destine distruse, bărbaţi rămași să apere ţara, femei, bătrâni şi copii care fug peste graniţă pentru a putea căuta refugiu.
În fotografie sunt Ana și Larisa, două surori de cinci și şapte ani din Odesa. Mi-au spus că se îndreaptă spre Germania, dar speră că într-o zi se vor întoarce acasă la prieteni. Mama copilelor, Anastasia, mărturisește că îi este foarte greu, soțul ei a murit cu trei ani în urmă, nemaiavând niciun sprijin din partea nimănui. Pleacă în Germania, unde și-a găsit un adăpost și un loc de muncă bine plătit. În pofida acestor fapte, nu își dorește să se stabilească într-o țară străină. Visează să se întoarcă în Odesa, la grădina ei plină cu flori, la hamacul din spatele casei și la pereții casei pe care i-a construit cu propriile mâini.
”Mama, vreau acasă, sunt foarte obosită, vreau să dorm pe pat”. Asta spunea, continuu, micuţa Ana. Cu lacrimi în ochi, mama ei îi explica faptul că pleacă într-o călătorie într-o țară frumoasă unde se vor distra de minune.
”Spun fetițelor că ne așteaptă o viață mai bună, dar nici eu nu o cred. Vreau să fie totul doar un coşmar, din care să mă trezesc. Mă doare sufletul pentru țara mea, pentru oamenii care au rămas și pentru cei care au fugit... Am luat cu mine actele, câteva haine și cățeii”. Cu fața umflată de plâns, Anastasia încă mai zâmbește de dragul fetițelor. Spune că, dacă nu ar fi avut copii, nu și-ar fi părăsit casa, dar pentru fete face totul.
Ascultând-o pe Anastasia, încă o dată mă conving că o mamă ne varsă lacrimile, ne trăieşte teama, că pentru ea nu există sacrificiu prea mare, dacă îşi adăposteşte copiii. Aici sau prin Europa.
CITIȚI ȘI: Familie ruptă în două de război: „Nu vreau să mă gândesc ce este în sufletul mamei!”
