Pe 22 martie după-amiază, la Restaurantul "Hazard" - implicat încă de la început în efortul de ajutorare a refugiaţilor - mai mulţi copii ucraineni şi mamele lor au avut parte de o surpriză frumoasă, organizată cu sprijinul asociaţiilor "OM", "Mă bucur de Viaţă", precum şi al antreprenorilor locali Grande Gloria, Preţ Fix şi cofetăriile "Dessert Class" şi "Un dulce de la Răzvan Oană", pentru a-i face să uite, măcar pentru o clipă, de ororile războiului de care au fugit.
Cei mici au avut parte de clipe spectaculoase alături de animatorii care i-au învățat dansuri şi împreună cu care au cântat, dovedind că dragostea şi muzica sunt limbajele internaționale, pe care oricine, mic sau mare, le înţelege. Copiii au fost vizitați și de câteva personaje îndrăgite din desene animate, la sfârșit primind și câteva cadouri, menite să le readucă zâmbetele pe faţă. Mamele celor mici au fost, de asemenea, binevenite și întâmpinate cu tot felul de bunătăți, uitând, pentru câteva clipe, de problemele de acasă. Surpriza cea mai mare a fost pentru micuța Maria, care împlinea cinci ani chiar în acea zi, iar organizatorii evenimentului au ținut cont de acest lucru, oferindu-i un tort special, de pe care nu lipsea inscripţia în limba ei maternă, cu urarea de "La mulţi ani!", căreia i s-au alăturat toţi cei prezenţi.
Două dintre mămici, una dintre ele având 26 de ani, iar cealaltă 29, ambele din regiunea Odessa, au venit la "Hazard" pentru a le oferi fetițelor lor, de cinci și şase ani, câteva ore de distracție, de normalitate, într-o existenţă care nu mai are nimic din lucrurile cu care ele erau obişnuite. Ele au ajuns în Galați în urmă cu o săptămână, fiind prima dată când au venit în România. Au lăsat în urmă persoanele dragi, locurile de muncă și casele, toată agoniseala, familia şi prietenii, fugind din calea războiului. Soțul uneia a rămas acasă, să lupte în armată, ea nemaivăzându-l de pe 23 februarie. Stă cu frică, neştiind ce va urma, când va putea să se întoarcă acasă şi dacă va mai avea unde să se întoarcă.
Cele două femei au ales să plece pentru copii, pentru ca fetele să nu pățească ceva, una din ele spunând că în orașul în care stătea se auzeau continuu bombele, iar alarmele răsunau non stop. Din informațiile celor rămaşi acasă, casele lor ar fi întregi, nefiind lovite, deocamdată, de bombe. O veste bună, într-un ocean de lacrimi. Tot ce își doresc ele este ca totul să se termine cât mai repede, pentru a putea să se întoarcă la cei dragi. Nu se gândesc să plece din Galaţi decât înapoi în Ucraina, mai ales că aici au fost primite cu brațele deschise şi li se oferă tot sprijinul.
