Statutul femeii în societatea românească este cam trecut cu vederea. Potrivit unui studiu, portretul femeii românce arată în felul următor: persoana care spală, calcă, face curat, dar râvnește la avansare și afirmare la serviciu.
Percepţia asupra femeii pare să fi rămas neschimbată în România în ultimii 100 de ani. De la naștere, femeii i se impune un rol, pe care trebuie să-l joace zi de zi, pe care nu-l poate părăsi fără să fie blamată şi etichetată.
Emanciparea femeii e mai vizibilă la oraş, dar în mediul rural tradiţional, femeia este încă văzută ca acum 100 de ani şi chiar ea se identifică, cel puţin la nivel declarativ, cu statutul şi rolul care i se oferă în societatea tradiţională.
Un sondaj realizat de organizația pentru drepturile femeilor din Olanda, la care au participat 21.880 de bărbați din 7 țări, a desemnat femeile din România ca fiind cele mai frumoase din Europa. De asemenea, participanții la acest sondaj au fost rugați să numească două calități, pe care le asociază cu femeile din fiecare țară prezentă în sondaj. Astfel, cele mai asociate calități cu femeile din România au fost „harnice” și „iubitoare”. Spre deosebire de femeile din alte țări europene, româncele sunt avantajate genetic și, mai mult, au o dorință suplimentară de a se îngriji de aspectul lor fizic.
Româncele au un simţ înnăscut al eleganţei şi se îmbracă, în genere, cu o cochetărie ingenioasă. Femeile sunt speciale. O știm cu toții. În Transilvania fetele îşi împletesc părul într-o coadă groasă, care se termină cu o panglică sau cu o monedă. Îşi pun în păr flori, monede sau pene de păun şi câteodată pe frunte o diademă pe care strălucesc mărgele şi hurmuzuri. Practic, studiind portul popular al fiecărei regiuni româneşti, descoperim diverse variante de înfrumuseţare a femeii, fie că este vorba de marame străvezii, ţesute din cel mai fin borangic şi aţă de mătase, de mărgele colorate, de cusături complicate pe ii şi pieptare etc. Iar faptul că acestea s-au păstrat, fiind transmise din generaţie în generaţie, este o dovadă clară a unei preocupări continue pentru femeile românce de a arăta cât mai bine, ţinutele lor fiind şi mărturia propriei hărnicii.
