Spectacolul "Tu ești al meu", din 25 februarie 2023, fiind o premieră mondială, nu prea poți să începi să povestești, deoarece s-ar strica multe dintre surprizele… ideatice ale montării celei de-a doua piese de teatru scrise de Andrei Velea, în cadrul proiectului, unic la nivel național, "4-3-2-1: Patru dramaturgi, trei regizori, două luni, un teatru", al Teatrului din Buzunar Galați, singura trupă independentă din oraș.
"Tu ești al meu" urmează "Santinelei" Isabelei Oancea (regie) și a lui Adi Secară (text), trăgându-și firul narativo-dramatic din… "Noua dezordine amoroasă" observată de decenii de către P. Bruckner și A. Finkielkraut, cartea reflectând un fenomen care își are sursa în diferite confuzii axiologice sau de trăire, pur și simplu. Nu întâmplător, chiar în aceste zile, este anunțată apariția unei antologii literare ce cuprinde 19 autori, intitulată "Marea degringoladă amoroasă"!
Spuneam de ideatică: Andrei Velea este un scriitor care pune deseori ideile înaintea altor elemente care fac arta să fie artă! Vlad Ajder s-a dovedit a fi regizorul… ideal, punând și el accentul pe idei, dar cu măsură, show-ul fiind asigurat cu tot ceea ce presupune o comedie (ușor amară, vorba dramaturgului Velea), Carmen Albu fiind o mamă super-protectoare (simbol al Puterii care crede că are mereu dreptate, că se poate amesteca până și în viața intimă a oamenilor), Laurențiu Bobeică fiind fiul care în sfârșit, la 26 de ani, se revoltă (simbol al revoluționarului minimalist), declarându-și, cumva, orientarea, Bianca Totolici abordând cu mult curaj rolul unei femei tinere care crede în inteligența erotică, dar și în… astre, scenografia (la obiect, ca de obicei, Monica Turcu) subliniind (dez)ordinea condiției umane gata să se cupleze prin cabluri chiar și la jocuri și jucării, plasticul fiind chiar și cel al draperiilor, Iuliana Șerbencu fiind genială cu costumele sale, care contribuie la caracterizarea personajelor, rochia personajului Ioana meritând numai ea un premiu (la vreun festival al teatrelor, doar nu la Oscar!)
Poate ideea centrală de… subliniat, care a fost șoptită cu năduf, a fost faptul că omul devine ușor pur și simplu criminal sau… reglementor de comportament, în funcție de regimul politic. Mama, personajul mamei exclamă disperată că, pe vremea ei, "ceilalți" erau băgați la pușcărie (iar naziștii îi trimiteau, adăugăm noi, în lagăre de exterminare), Celălalt și incapacitatea fiecăruia dintre noi de a-l iubi, înțelege, "a omeni" fiind linii de forță, nu neapărat sartreene, în construcție!). Mama (nu m-am putut abține să nu o compar cu Meryl Streep pe Carmen Albu, când începe să înțeleagă că trebuie să… aleagă!), când află adevărul despre fiul său, va căuta, desigur, soluții, că altfel… Ce-or să zică vecinii, scara, blocul, cartierul, orașul, provincia, regiunea, țara, continentul, universul?
Finalul este oarecum deschis, sugestia ar fi clară, dacă ne luăm și după alte replici: Iubește, nu judeca!
