Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
surprins de rostogoluri care(-i) sfărâmă crinii
şi(-i) curmă ne/norocul de a-i fi stat în cale,
se duce să seducă ne/volnicia morţii,
să-i scoată-nfumurarea din genă, din cristale,
să-i smulgă-nţepenirea din oase şi din carne,
s-o facă bela/donă... şi - din nimic - să-i facă
o rochie mai lungă decât eternitatea,
să se înveţe minte şi să rămână-ntreagă !!!
aşa, ca o mireasă: şi-ntreagă, şi sedusă,
şi dusă-n aiurare, şi-n somnuri, şi-n păcate,
şi-n templul amăgirii să facă miri şi mire,
să-nveţe cum se urcă, să-nveţe cum (se) cade
acolo unde crinii (n-)adorm (re)naşteri şi-unde
pulverulente muzici se prăbuşesc în sine,
unde neantul tandru-şi dă ultima suflare,
iar infinitul straşnic începe să se-ncline !!!
surprins de rostogoluri, se duce să seducă
ne/volnicia morţii, s-o zvârle (dar) la nuntă,
să-şi piardă rostul, pâinea, legarea, dezlegarea,
să vadă tot ce-nseamnă să (nu) fi fost fecundă !!!