Iată o reţetă perfectă de petrecut timpul pe baltă când şansele să prinzi ceva bat către nimic. Vorba aia: unde dai şi unde-i crapul! Crapul e la purtător, stă liniştit în lada frigorifică, din prima secundă când ai ajuns pe baltă.
Şi, dacă ai cu tine şi un specialist de primă clasă în materie de bucătărie pescărească, parcă te rogi ca lansetele să stea ca proastele în gârlă şi să nu te deranjeze de la magnifica ta partidă de „saramură-ţi plouă-n gură”.
Prima etapă, pregătirea
S-o luăm aşadar de la capăt. Se ia una bucată crap. De la pescărie sau din congelator, de la partide reuşite. Dacă are vreo 3 kilograme e suficient pentru 6-8 persoane. Se curăţă şi se taie pene groase de 1,5 - 2 cm. Capul se păstrează eventual pentru ciorbă, dar asta e altă mâncare de peşte.
Apoi se ia una bucată specialist în culinare pescăreşti. Bunăoară, Tudor, băiat în floarea vârstei, crescut pe trei sferturi cu carne de peşte, cu o copilărie mirosind a baltă de Tulcea până în buricul tălpilor.
Reţeta
Pe malul bălţii se face o sobă mică din pietre. Deasupra se pune un grătar şi se încinge focul. O oală cu suficientă apă cât să cuprindă peştele tranşat se pune la fiert.
Când dă în clocot se pune alături şi se face loc pentru o tablă: de preferinţă tava de prăjituri a nevestei. Se presară un pat de sare mare şi, când s-a încins, se aşează bucăţile de peşte.
În locurile rămase libere se mai pun câteva roşii: întregi dacă sunt mici, tăiate dacă sunt mai măricele. Plus nişte ardei graşi curăţaţi şi feliaţi.
Se lasă aproape să se ardă, iar în tot acest timp în oala cu apă fiartă ajung în pas de marş mirodeniile: un căţel de usturoi tăiat mărunt, trei ardei iuţi feliaţi la marea artă, un pumn de piper boabe şi, cel mai important, o creangă stufoasă de cimbru verde.
Se acoperă şi, apoi, rând pe rând, după ce aproape s-au ars, feliile de peşte, roşiile şi ardeiul gras fac saltul mortal în capcana gustului. Adică în oală. Se acoperă şi se mai dă un clocot. Scurt.
Repede, repede se învârte o mămăliguţă zdravănă, moldovenească. Saramura se pune în castron de tablă de campanie, se pune şi o halcă de mămăligă. După care să aveţi poftă nebună!
Chiar n-a tras, dom’le!
Ştiu, s-ar putea să vi se pară incredibil, dar pe parcursul acestui întreg proces, ce durează de la o oră la maxim două (în funcţie de câtă tărie vă luaţi la voi), peştele din baltă chiar nu trage.
Nici nouă nu ne-a tras deloc. Şi doar am fost în loc bun: la Dunăre, la punctul de trecere bac de la Gropeni, la 25 de kilometri sud de Brăila. Pe acolo, umblă vorba printre pescari, pică somnul, crapul, şalăul şi avatul.
Nouă ne-a picat greu doar saramura, că n-am uns-o suficient, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
