Imaginea alăturată nu este foarte clară, dar motivul este unul serios. Abia era loc în troleibuz (nici nu mai trebuie să spun numărul, fiindcă am rămas cu un singur traseu) să pot ridica mâna deasupra capului, pentru a face o fotografie
Miercuri dimineaţă, ora 9,45, deci nu chiar o oră de vârf, s-ar spune, dar cu toate acestea mijlocul de transport în comun era plin până la refuz. Era, de fapt, al treilea în care încercam să mă urc, din staţia de la Spitalul Clinic de Urgenţă, una dintre cele mai aglomerate din oraş. Deşi abia a doua staţie de la capăt, autobuzele veneau deja pline, semn clar că nu sunt suficiente. Toţi gălăţenii care încercau, cu chiu, cu vai să şi încapă, să ajungă şi la validator şi să se şi ţină de ceva erau extrem de revoltaţi, calificând programul de vară al Transurb drept o bătaie de joc. "Ce, dacă nu mai merg elevii şi studenţii la şcoli, înseamnă că stau închişi în case? Sau că noi nu mai mergem la serviciu sau să rezolvăm diverse treburi?" curgeau întrebările, retorice, din păcate, din toate părţile.
Realitatea din teren contrazice prognoza companiei, fiindcă, nu ştiu cum, dar troleibuzele şi autobuzele, cel puţin pe traseele 102, 105, 11 şi 28, care par să fie cele mai aglomerate din oraş, sunt mereu pline, indiferent de oră. Înţelegem că nu trebuie să circule goale, dar nici ca sardelele, pe modelul de dinainte de '89, nu mi se pare normal să călătorim, nu la 114 lei abonamentul pentru o lună, pe toate liniile. Şi, ca să nu îmi aud discuţii, menţionez că de luni, 3 iulie, am călătorit pe toate traseele menţionate mai sus, la ore foarte diferite, iar situaţia a fost aceeaşi: aglomerat de îi miroseai vecinului nu doar toată transpiraţia de peste zi, ci şi ce a mâncat în ultima săptămână.
