În duminica a 28-a după Rusalii, Sfânta Evanghelie ne-a relatat despre Pilda celor poftiți la cină. Fiind duminica dinaintea Nașterii Domnului - la Catedrala din Galați - alături de credincioșii care vin frecvent la Sfânta Liturghie - au încăput peste două sute de colindători. Întâlnirea de suflet a adus în inimile credincioșilor pace, bucurie, speranță, astfel întărindu-ne certitudinea că luminosul praznic stă la temelia rădăcinilor noastre cerești și pământești și a pus bun început omenirii, care caută drumul desăvârșirii în Hristos - Mântuitorul lumii.
După Sfânta Liturghie, după cuvântul de învățătură, privind cu admirație la cetele de colindători - înveșmântați în hainele de sărbătoare ale bunilor și străbunilor noștri - gazda, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, a spus că într-un anume fel este prezent cu noi și etnologul Eugen Holban (1935-2020), cel care a cercetat și reconstituit costumul tradițional, identitar, pentru gălățeni. Cercetarea a început în 1967, la cererea fostului Institut de Cercetări Etnologice și Dactologice din București, actualul Institut de Etnografie și Folclor "Constantin Brăiloiu", pentru că exista temerea, chiar convingerea, că la Galați, inclusiv în toată Dunărea de Jos, costumul tradițional nu a existat. Tocmai de aceea, cu mai bine de trei decenii în urmă, etnologul Eugen Holban a pus problema purtării, prezentării și revitalizării frumosului costum tradițional specific gălățenilor. Costumul tradițional din fostul județ Covurlui este un veșmânt arhaic, "cu o structură foarte apropiată de cea din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și este alcătuit din: cămașă cu râuri (sau cămeșoi), fără altiță, poale, catrință (și/sau pestelcă și nu fotă), bundiță, în sezonul rece, broboadă și (sau) maramă, opinci și nelipsita traistă", spune etnologul.
Festivalul de Datini și Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou
Faptul că la ediția din acest an, 2023, grupurile selectate au reușit, în mare parte, să se prezinte (aproape) corespunzător la sărbătoare este un semn bun. Au răspuns prezent, la invitația Părintelui Arhiepiscop al Dunării de Jos, cete de colindători, în special copii din Eparhia Dunării de Jos, dar și din Slobozia Mare - Moldova din stânga Prutului. În comuniune cu gălățenii au fost și refugiații ucraineni, prin vocea Alexandrei, o copilă din Orlovca, dar și Samson, un tânăr masterand la Universitatea din Galați, venit din îndepărtata Etiopie.
Manifestarea, parte a Festivalului de Datini și Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou "Tudor Pamfile", ajuns la a XXXII-a ediție, a reunit sub cupola catedralei gălățene, grupuri de colindători din localitățile: Vânători, Valea Mărului, Braniștea, Schela, Barcea, Rediu, Rădești, Brăhășeşti, Umbrărești, Piscu, Tecuci, plus Ansamblul Folcloric "Doina Covurluiului" al Centrului Cultural "Dunărea de Jos" Galați. Cum ușa catedralei a fost larg deschisă, creștinii prezenți au primit colinda sfântă.
Colindul este (doar) acela care aduce vestea Nașterii
Potrivit rânduielii, în vremea moșilor și strămoșilor noștri, vestea Nașterii Pruncului Iisus într-o peșteră sărăcăcioasă din Betleemul Iudeii era adusă, în comunitățile din sudul Moldovei, mai întâi, de cete de copii - îngeri pe pământ. La Catedrala din Galați, o ceată de colindători de la Seminarul Teologic "Sfântul Apostol Andrei" a deschis manifestarea, anunțând întreaga Cetate a Sfântului Andrei: "Hristos Se naște, Domnul coboară, Îngerii cântă, Magii Îl adoră, Păstori aleargă, Ieslea o-nconjoară, Mari minuni se întâmplară..."
Colindul este (doar) acela care aduce vestea Nașterii lui Iisus. "Nu este colind toată cântarea care ne relatează despre orice altceva și numai despre minunata Naștere din Betleem nu ne spune nimic. Acela este cântec de stea. Colindul nu se acompaniază cu instrumente muzicale, el se cântă cu glasul și cu tot sufletul, la fel cum au făcut îngerii, păstorii și cei Trei Magi, veniți din Răsărit", a subliniat Părintele Arhiepiscop Casian.
Revenind la atmosfera din comunitățile din județul Covurlui, reținem: "Maria s-a preumblat,/ Ler, Doamne;/ Un lăcaş a căpătat,/ Ler, Doamne;/ În ieslea boilor a născut...", mărturisesc bunii și străbunii noștri într-un vechi colind, preluat din volumul etnologului Eugen Holban "Sărbătorile tradiționale de iarnă din sudul Moldovei. Datini și obiceiuri din județul Galați". După ce anunțau Nașterea Pruncului, "copiii și flăcăii cântau aceleaşi colinde, între acestea: "Sub aripa cerului", "Raza soarelui", "Floarea mărului", "Domn, Domn, să-nălţăm!" Târziu, în noaptea zilelor de Crăciun, porneau cu colinda și cetele adulților".
Colindul este o mărturisire de credință, iar colindătorul este un misionar al zilelor noastre și are datoria să nu ne înșele așteptările, fiindcă adevăratul colind ne relatează despre identitatea noastră creștinească. Rostirile sunt de grup și surprind, prin simplitate, mici fragmente din Sfânta Scriptură, cu valoare de dogmă. "Coborât-a, coborât, Domnul Sfânt pe acest pământ", mărturisim într-un colind care se regăsește în tot spațiul românesc...
Mesajul adevăratului colind pare simplu, dar e profund dogmatic. El consfințește, prin evlavia și inspirația marelui creator anonim din vechile comunități ortodoxe românești, ceea ce Sinodul I Ecumenic, din anul 325, Niceea - ținut în timpul Sfinților Împărați Constantin și Elena - a legiferat ca dogmă.
În colinde nu se face vorbire despre mese îmbelșugate
Nicăieri în colindele noastre, cele adevărate, moștenite din moși-strămoși, nu se face vorbire despre mese îmbelșugate, despre bogăție, despre țarini și averi nesfârșite, ci despre o peșteră sărăcăcioasă, îngeri, păstori, cei Trei Magi, care L-au primit pe Pruncul Iisus, mititel-înfășățel, în scutec de bumbăcel. Ritmul colindului aduce bucurie, lumină, pace și speranță în suflet.
Colindul ne invită să rămânem în rânduiala acestui pământ, în comuniunea cu moșii și strămoșii noștri. El ne ține în comuniune cu Hristos-Pruncul abia născut și ne învață să nu fim egoiști; să nu ne îmbuibăm în aceste zile, ci să fim buni, omenoși, generoși, să mergem la casa săracului, la fel cum a procedat Dumnezeu coborât pe pământ. "Ca să vadă și să creadă/ Ce fac domnii cu iobagii/ Și bogații cu săracii"...
Un alt colind ne spune că "vecia" - veșnicia spre care ar trebui să alergăm aici pe pământ - "nu e pustie", ci este comoara neprețuită, plină de lumina faptelor bune, pe care am adunat-o și am dobândit-o cu rugăciune și cu inimă bună.
Dincolo de strălucirea efemeră a darurilor, să rămânem atașați de Cel mai mare Dar pe care Dumnezeu-Tatăl ni L-a trimis în lume nouă, oamenilor, spre mântuire - Pruncul Ceresc. Şi noi, asemenea păstorilor, îngerilor și magilor, avem șansa să-I aducem închinare și mulțumire. "Îngerii din Ceruri au adus cântarea îngerească, pământul a dat peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Fecioara Maria", mărturisim într-un imn bizantin...
Să rămânem în rânduiala pământului și să-l păstrăm ca pe un colț de rai. Și ce-ar fi să ne regăsim - măcar în gând, în aceste zile - la o masă tainică, rotundă, neapărat cu trei picioare, ca în vremea copilăriei, în comuniune cu Pruncul Hristos, cu moșii și strămoșii noștri, în Biserica părinților părinților noștri. Din veac în veac, din neam în neam...
