* Directorul Fundaţiei de Sprijin a Vârstnicilor susţine că bătrânul a venit de mai multe ori beat, agresând personalul şi deranjându-i pe ceilalţi locatari * Vasile Onica se plânge că totul i se trage de la faptul că a îndrăznit să-i critice *
Pe Vasile Onica l-am găsit aşezat pe un scaun, în pridvorul Fundaţiei de Sprijin a Vârstnicilor „Casa Speranţa”. Toată averea lui – o sacoşă în care-şi ţine documentele şi alte câteva mărunţişuri. „Aici dorm de o săptămână. Nu am unde să mă duc. Cei de la Fundaţie m-au dat afară.
Nici băiatul meu nu mă primeşte”, vine explicaţia bătrânului, care ar înmuia şi pietrele, nu numai inimile. Dacă îl întrebi care este motivul pentru care a ajuns în situaţia aceasta, Vasile Onica are multe de spus: „Nu le convine că îi critic. Le-am spus că dau 700 de lei pe lună şi de banii ăştia primesc o masă de mizerie. Asta nu le-a convenit. N-am unde să mă duc. Băiatul meu nu mă primeşte”.
„Când se îmbată, nu te mai înţelegi cu el”
În schimb, angajaţii şi directorul de la „Casa Speranţei” au altă variantă. „A încălcat de mai multe ori regula. A semnat un acord că nu are voie să vină cu băutură în cameră şi cu toate acestea l-am prins de mai multe ori cu sticle ascunse chiar şi în sacoşa de cartofi. Şi asta n-ar fi nimic, dacă s-ar putea discuta cu el.
Când se îmbată, nu te mai înţelegi cu el. Ţipă, face scandal, îi deranjează pe ceilalţi. L-am internat şi la psihiatrie. Am chemat poliţia să-l ducă, pentru că nu ne lăsa nici să-l atingem”, spune coordonatoarea azilului privat, Ioana Buganu.
„De la ultima gazdă, a fost dat afară cu poliţia”
Directorul Fundaţiei, Octavian Bogos, susţine la rândul său că îl tot păsuieşte de mai bine de un an: „A venit în patru labe, de beat ce era. L-au adus doi oameni, care i-au furat şi banii, probabil. Luna trecută nici nu şi-a plătit chiria, din cauza asta. Am sunat să vină să-l ia băiatul lui. Nici n-a vrut să audă. Peste tot unde s-a dus a făcut scandal. De la ultima gazdă, a fost dat afară cu Poliţia. Nu este un caz social. Are pensie de 1.000 de lei. Ar putea să stea undeva la gazdă. Noi l-am primit, cu condiţia să respecte regulile şi să-şi vadă de treaba lui, dar n-a vrut. Nici nu se pune problema să-l mai primim înapoi”, spune, categoric, Octavian Bogos.
Rudele nu vor să-l primească
Deşi susţin că nu au nicio obligaţie faţă de el, cei de la „Casa Speranţei” spun că au luat legătura cu alte neamuri şi rude, care însă n-au vrut să-l primească: „Încercăm să-l trimitem la Gohor, cu o maşină. Acolo e casa părintească şi are nişte surori. Dar şi cu ele s-a certat. Nu doarme chiar sub cerul liber, îl lăsăm în holul fundaţiei, dar nu putem să-l mai ţinem. Vom anunţa Poliţia, nu este normal să nu vrea să plece”, mai spune coordonatoarea centrului.
În ciuda faptului că angajaţii de la „Casa Speranţa” spun că le-a vorbit urât şi a fost violent şi cu ceilalţi bătrâni din centru, aceştia sunt destul de reţinuţi în declaraţii.
Se pare că soarta omului chinuit să doarmă de o săptămână pe scaun, din cauza metehnelor de care nu poate scăpa, a reuşit să-i impresioneze pe colegii de azil. Nu şi pe administratori, care trebuie să ia decizii „la rece”, astfel încât să-i poată proteja pe ceilalţi bătrâni şi pe angajaţi.
Aceştia au rămas neclintiţi în hotărârea de a nu-l mai primi. Vasile Onica va dormi şi la noapte în acelaşi scaun. Cu puţin noroc, va fi primit în holul instituţiei şi nu-şi va petrece noaptea sub cerul liber. Dar până când? Bătrân, ursuz şi singur, cu păcatul alcoolului intrat în sânge. Cine îi mai acordă o şansă?
