Nu e vreun palat cu săli de marmură, însă e un loc unde, purtaţi pe ritmurile tinereţii lor, pensionarii gălăţeni se întâlnesc să danseze în fiecare săptămână. Ce poate fi mai frumos decât să te laşi în voia amintirilor, să vorbeşti şi să dansezi – un fel de variantă modernă a vechilor ceaiuri dansante, din vremea părinţilor noştri. Asta fac, de câteva luni, zeci de gălăţeni de vârsta a treia, care ar vrea ca fiecare zi a săptămânii să fie luni, pentru că lunea e „ziua aceea”.
Nelu Stoianof este cel căruia i-a venit ideea înfiinţării programului de socializare „Vreau un suflet pereche”, pentru pensionarii rămaşi singuri. „Pun de zeci de ani muzică în localurile din Galaţi şi ştiu cine se distrează şi cine nu”, spune domnul Stoianof.
„Tinerii nu numai că nu dansează, dar vorbesc urât şi beau mult. Cu persoanele vârstnice, în schimb, e altceva: dansează pe orice muzică, ai ce să discuţi cu ei, ştiu să se distreze şi apreciază altfel fiecare ocazie. E o plăcere să-i priveşti şi să-i asculţi: în definitiv, asta contează pentru ei – să ştie că există cineva care îi ascultă şi că nu sunt singuri”, spune administratorul restaurantului „King”, de pe strada Nicolae Bălcescu.
O ciocolată caldă şi un suc
Participarea costă 10 lei şi include o consumaţie tentantă: o ciocolată caldă şi o băutură răcoritoare, plus dans de la 18,00 la 20,30, în fiecare zi de luni.
Pe lângă evenimentele „obişnuite”, se mai organizează şi baluri ale pensionarilor, unde sunt desemnaţi cei mai buni dansatori, dar şi cea mai frumoasă coafură sau alte astfel de „titluri” care fac bine moralului oricui. „Facem aceste lucruri de dragul tuturor pensionarilor care, după retragerea din activitate, se simt marginalizaţi şi scoşi din circuit”, mai spune Nelu Stoianof.
„De regulă sunt mai multe femei decât bărbaţi. Dar nu au nici o problemă să danseze între ele”, adaugă gazda întâlnirilor. Mihaela – chelneriţa care îi serveşte - le ştie tuturor povestea şi este, aşa cum spun pensionarii, „responsabila cu buna dispoziţie”. Ar putea să scrie o carte despre vieţile lor, însă deocamdată e mult prea ocupată să-i asculte şi să le spună o vorbă bună, fiecăruia, în parte.
Am stat de vorbă cu doamna Elisabeta Popa, proaspăt pensionată, care a făcut dans profesionist la viaţa dumneaei şi acum e bucuroasă să-i poată învăţa paşi noi pe toţi cei care doresc acest lucru. Clubul gălăţean are şi oaspeţi – doamna Maria Stafie, membră a Clubului „Femina” din Bârlad, care a venit să le povestească în ce fel de activităţi se implică pensionarii de acolo, dar şi să vadă cum e la Galaţi.
„Să ne mai distrăm cât putem”
Ion Caraghiulea, vicepreşedintele Alianţei pentru conciliere, a fost comandant pe navă. Este unul dintre pensionarii care participă, de la început, la întâlnirile de lunea, de la „King”: „Nu vreau să ratez nicio astfel de ocazie şi caut să atrag cât mai mulţi oameni de vârsta mea aici, să vină să petrecem, că noi suntem pe ultima sută de metri. Ce e important pentru noi, bătrânii? Să ne mai distrăm cât putem. Aici suntem serviţi foarte bine, simţim că cineva se gândeşte la noi. Ce poţi să faci în ziua de azi cu 10 lei? Mai nimic. Dacă ar fi după noi, am vrea să fie luni de mai multe ori pe săptămână”, spune, zâmbind, Ion Caraghiulea.
Numărul pensionarilor care vin să socializeze lunea, la „King” este de maxim 60. Uneori, Nelu Stoianof le cântă, la chitară şi cu vocea, pentru că asta ştie să facă cel mai bine, iar atmosfera devine atunci şi mai intimă. Ringul de dans e un loc aparte, unde grijile şi gândurile negre nu ajung, doar muzica şi sentimentul că, în suflet, poţi fi tânăr mereu.
