- „M-au ars cu fierul roșu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut, dar le-am zis: «Puteți să mă chinuiți cât vreți, dar nu mă lepăd de Hristos»” ...
Unul dintre noii Sfinți așezați în calendarul Bisericii Ortodoxe, la Centenarul Patriarhiei Române din 4 februarie, este părintele mărturisitor Constantin Sârbu (1905-1975), gălățean, prin naștere, cetățean al Cerului, prin viața și lucrarea sa. În puține cuvinte, Troparul Sfântului Constantin Sârbu, concentrează calitățile și lucrarea sa îndrăzneață, într-o vreme când regimul ateisto-stalinist secera tot ce considerau că este în opoziție cu fostul regim.
„Din pruncie, Părinte, în sărăcie trăind/ Te-ai curățit spre slujirea cea rânduită de Sus/ Ca să poți purta și sarcina aproapelui/ Astfel, Sfințite Constantin, Mucenic al lui Hristos/ A tuturor mângâiere te-a arătat,/ Cel ce lumea a mântuit prin răstignirea Sa”.
Copilăria unui orfan
Părintele martir Constantin Sârbu s-a născut la Cavadinești, județul Galați, în 10 ianuarie 1905 și a trecut la cele veșnice, în iulie 1975, într-un spital din București, prin „grija” fostului regim. A venit pe lume într-o familie de țărani, însă copilul a rămas orfan la doar un an, când mama sa a adormit în Domnul la nașterea următorului prunc.
Și cum o veste rea nu vine niciodată singură, la auzul cumplitei vești, tatăl pruncului „s-a prăbușit la pământ și a avut un șoc nervos”, traumă care l-a urmărit toată viața. Constantin a fost crescut de bunica paternă - Ioana, o țărancă a cărei avere era multa-i credință în Cel de Sus și puțina agoniseală din lucratul cu ziua și din torsul lânii...
Pe când a împlinit trei ani, „ne-am mutat cu toții la Galați, în cartierul muncitoresc din Lozoveni nr...”, nota părintele Mucenic Constantin Sârbu, în 1962, într-un „Memoriu-spovedanie”, adresat Patriarhului Justinian Marina, pe când se afla cu domiciliul forțat la Viișoara, raion Slobozia, regiunea București, după cei opt ani de închisoare, ca „dușman al poporului”.
O paranteză. Părintele a fost condamnat la opt ani de închisoare grea de fostul regim, fiind considerat „dușman al poporului”, după ce a zidit Biserica „Parcul Călărași” din Bariera Vergului - București, între anii 1954-1962, fiind închis la Jilava, Dej, Poarta Albă, Salcia, Gherla, renumită pentru cumplitele cazne la care erau supuși condamnații, asemănătoare metodelor folosite de prigonitorii creștinilor din primelor veacuri creștine. La Gherla, preotul Sârbu a pătimit cea mai lungă și grea perioadă, între 1956-1962, cu o întrerupere, în 1959, la Salcia.
„M-au ars cu fierul roșu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut, dar le-am zis: «Puteți să mă chinuiți cât vreți, dar nu mă lepăd de Hristos»”
După anii '90, am văzut și eu Gherla-Muzeu și, ce să zic, era cumplit doar să vezi ce instrumente de tortură foloseau torționarii, dară-mi-te să le simți pe pielea ta...
Revenind la copilăria sa în orașul de la mila 80 a Dunării - Galați, aici, copilul a urmat Școala Primară nr. 7 și a absolvit ca premiant I, spre bucuria bunicilor. În această perioadă a întrebărilor, Constantin află că - de fapt - „mama Ioana” este bunica și o mare deznădejde l-a încercat...
Cu grijă de mamă, Ioana îl duce pe copil în fața Icoanei Maicii Domnului și îi zice: „Aceasta este Mama ta cea adevărată. Ea îți va purta de grijă, ei să te rogi!”
Dorința bunicii de a-și vedea nepotul slujitor la Sfântul Altar a determinat-o pe Ioana să se mute la celălalt fiu-preot din comuna Smârdan, o localitate aflată în coasta Galaților la trei-patru kilometri. Dar, cel bogat greu îl înțelege pe cel sărac. Aici, dezamăgirea lui Constantin a fost nemăsurată. Fără cărțile atât de iubite, orfanul a muncit cu palmele doi ani, fără simbrie, din zori și până-n noapte, păscând vitele unchiului, cărând gunoiul, făcând toate treburile de argat.
După adormirea în Domnul a bunicului, nora i-a izgonit, găsindu-și adăpost „într-o cameră părăsită din curtea Bisericii satului”, ne relatează părintele martir Constantin Sârbu, în Memoriul-spovedanie... Locul vechii biserici, la streașina căreia au stat copilul și ai lui, este astăzi marcat de o Sfântă Cruce, din apropierea școlii și nimeni nu știe ce zbucium a fost aici, în umră cu mai bine de un veac...
Marea grijă a Ioanei era să-l vadă pe nepot preot, așa că... „a vândut o juncă și m-a trimis la meditație la Galați și mi-a poruncit să dau examen la Seminarul Teologic din Galați. «Dacă vei reuși, și vei învăța bine, poate vei intra în inima profesorilor, care te vor ajuta să isprăvești școala și te vei face preot!»”.
În 1919, tânărul Constantin Sârbu a dat examen la Seminarul Teologic din Galați, în prima generație de elevi după încheierea I Război Mondial, prezentându-se 500 de candidați. Nepotul Ioanei a fost admis al III-lea, cu bursă, dar dragul de învățătură nu l-a scutit de taxele școlare și de necazuri...
„În fiecare an, eu eram premiantul al doilea, profesorii din vremea aceea, cu toate că or fi avut ei inimă – cum spunea bunica – nu m-au putut ajuta cu nimic, din care pricină eram adeseori dat afară în cursul anilor, pentru neplata taxelor...”, mărturisește Sfântul Constantin Sârbu.
Ca să facă față nevoilor, Constantin nu a stat nepăsător, așteptând puținul obținut de buna Ioana din torsul lânii sau din munca cu palmele a tatălui, ci a lucrat la Fabrica de Cherestea din Galați, medita copiii profesorilor de la seminar sau de preceptori, pentru o carte, o peniță sau un creion... „Câtă deosebire între noi, cei de atunci, care am învățat carte cu lacrimi de sânge, și între elevii de astăzi, care primesc de la stat cărți gratuite, hrană, scutire de taxe și burse!”, se minuna părintele Constantin peste ani...
La cursul superior al seminarului a parcurs doi ani într-unul, clasa a VIII-a a absolvit-o la Centrul Seminarial din Roman, până în nordul Moldovei „călătorind pe tampoanele de la coada trenului...”, din lipsă de bani pentru bilet.
În aceste zbateri, pentru supraviețuire, tânărul orfan a îndrăznit să-și dorească mai mult, în 1925, înscriindu-se la Facultatea de Teologie din București și la Conservatorul de Muzică, în ideea de a obține un post de cântăreț bisericesc, fapt devenit realitate abia după doi ani de așteptări.
(Va urma)
Foto: Arhiva Ziarul Lumina
