Magnifica montare a lui Cristi Gheorghe a piesei lui Carlo Goldoni pe scena Teatrului "Gulliver" ne-a adus aminte tuturor de ce ne-am îndrăgostit de teatru, de-a lungul timpului, de la vizionarea unor spectacole gălățene, până la rarele accese la teatrele bucureștene, de la integrala Shakespeare la TVR, de la piesele de pe Broadway, adaptate sau nu pentru marele ecran, subtilitățile artei teatrale franceze, lecturile din tragedienii greci, șocul teatrului absurdului ș.a.m.d.
Cristi Gheorghe a arătat cum, chiar și cu autoironie, într-o replică intercalată referitoare la teatrul contemporan, apelând de la omagii la neoclasici precum music-hall-ul „Cats”, aluzii la situații contemporane (mișcarea feministă), ori la un film precum „Pulp fiction” și câte și mai câte cum… să iei un text clasic consacrat, la care te-ai gândi doar din punct de vedere al istoriei teatrului, și să-l faci să strălucească printr-o țesătură a gândurilor care au născut o capodoperă a artei reprezentațiilor teatrale, un spectacol care va fi de referință.
Așadar, este de… neiertat să nu faceți cunoștință cu bădăranii lui Cristi Gheorghe, onorabilii domni ai Veneției, „o echipă” care intră în istoria celor ce i-au interpretat pe negustorii (doar și Galațiul a fost… și mai este?... oraș cumplit de negustori!) Canciano Tartuffola, Lunardo Cròzzola, Simon Maroele și Maurizio dalle Strope, pentru privilegiați, cei care își vor aminti de Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, George Calboreanu (ce monștri sacri!) și Marcel Anghelescu, îi vor ține minte și pe Andrei Ciugulea, care își învinge vârsta (unii ar spune că ar fi trebuit cineva mai cu părul alb, sic!) prin talent, dăruire și… masca necesară unui comerciant care se respectă, care chiar trebuie să aibă față-dublă, în acest caz o păpușă atașată, Eduard Șișu, Eduard Onu și Cosmin Cosma, toți patru dându-ți fiori, gândindu-te că ți-ar putea fi… socri, par exemple. Sau să interpreteze patru mari figuri ale politicii mondiale actuale!
Planurile lor tradiționale sunt împiedicate sau sunt îmbunătățite de eternul farmec feminin, Cristina Gheorghe, Nicoleta Miru-Cosma, mama vitregă a fetei de măritat, Lucietta, și Miruna Dobrotă, o mătușă jucând rol de cetățeancă turmentată adorabilă, reușind, cu morală sau fără, să ducă firul evenimentelor către un deznodământ dorit probabil atât de… Goldoni, cât și de publicul entuziasmat.
Cei doi tineri, Lucietta, o Maria Niță de zile mari, dezinvoltă și fermecătoare, demonstrându-și atât calitățile de actriță, cât și de cântăreață, și Felippetto, Andrei Midișan în acest rol, destul de complicat (duetul lor mai că nu a solicitat bis!), își vor găsi… unele certitudini înaintea logodnei lor, cu ajutorul celor mai sus menționate, dar și cu sprijinul unui conte misterios, căruia îi dă viață, suflet și trup, ca să nu spunem și travesti Andrei Dombrovschi, care confirmă ceea ce a demonstrat până acum, amintindu-ne și de regretatul Stelian Stancu.
Chiar mă gândeam cum se vor rezolva nenumăratele probleme ale unei comedii clasice care ar fi bună de jucat prin țări superconservatoare, dar Cristi Gheorghe a fost genial pur și simplu (nimeni nu este perfect, unii mai au și momente de genialitate!), dar cum se întâmplă deseori, nu ar fi putut fi astfel și fără aportul păpușilor create de Vlad Tănase, măștilor realizate de Constantin Butoi, scenografiei imaginate și semnate de Alina Dincă-Pușcașu, coregrafiei Victoriei Bucun şi minunatelor pisici care apar în piesă, interpretate de Elena Marin, Gina Geru, Adina Ariton, Ramona Păuc, Valeria Taban și Alex Tășchină. „Coloana sonoră”, carevasăzică muzica, s-a potrivit „mănușă”, pardon, de minune ideilor regizorale, dinamizând acolo unde nu te-ai fi gândit că s-ar putea trece peste conformismul unei epoci de mult apuse (oare?), piesa fiind prima oară jucată în anul 1760, cu ocazia Carnavalului de la Veneția, acțiunea desfășurându-se acolo, fiind tipărită prima oară în 1762.
Și deoarece anul acesta Carnavalul de la Veneția este în plină desfăşurare, până pe 4 martie, iar astăzi, 25 februarie, este şi ziua de naştere a marelui Goldoni, pentru cine nu are prilejul să ajungă acolo, se poate bucura cu trupa Teatrului Gulliver de deliciile acestuia. Muzică, dans, cuvinte de înțelepciune, umor, problematici eterne, măiestrie păpușărească, talent actoricesc, râsete, aplauze, nu neapărat în această ordine, pentru un regal teatral! "Bădăranii" se joacă din nou pe 2 martie şi mai sunt încă bilete.
