* Dezvăluiri despre „regizorul” Florin Melinte * „Am oprit un coleg care voia să-şi dea foc disperat din cauza lui” * „Câţi gălăţeni l-au auzit pe Florin Melinte cântând într-un concert?” * „Cred că mai vinovaţi sunt cei care l-au lăsat să facă ce-a făcut, care l-au văzut zilnic beat turtă şi îl târâiau din scenă ca să-l ascundă!” *
Continuăm serialul poveştilor de coşmar petrecute la Teatrul Muzical “Nae Leonard”, situaţii care îl au ca protagonist pe directorul Florin Melinte. În discuţia pe care am purtat-o, artistul Paul Buţa ne-a atras atenţia asupra unui fapt deosebit de trist: după Alexandru Jula, Ionel Miron, Teodor Munteanu, nume grele ale scenei gălăţene şi naţionale, parcă s-a lăsat liniştea peste Teatrul Muzical. N-au mai venit nici regizori celebri ca Aurel Manolache şi Constantin Dinischiotu să monteze spectacole. De ce? “Pentru că nu trebuia să existe decât un singur om, dl Melinte, care s-a făcut şi regizor, şi scriitor, şi tot ce vreţi. Este inconştient de faptul că valoarea unei instituţii o dau oamenii!”, spune Paul Buţa. „Eu nu am aşteptat vreodată indicaţii regizorale de la dl Melinte! E groaznic să-l vezi pe acest om care nu are nici un fel de cultură în domeniul regiei sau al teatrului, în afară de a sufla în instrumentul lui, dând indicaţii. Nu ştiu câţi gălăţeni l-au auzit vreodată cântând în vreun concert. Dânsul este de profesie director. Eu am scris şi am regizat spectacole pentru copii şi mă întreabă şi acum educatoarele cu care mă întâlnesc de ce nu mă mai văd în spectacole”, spune Paul Buţa.
Cortină trasă în timpul reprezentaţiei
„Colega mea, Luminiţa Panaitopol, era în concediu medical, suferise o operaţie de scoatere a unei tije de la mână. Avea mâna bandajată, dar a spus că joacă, şi, ca să nu se vadă bandajul, va lua o rochie cu mâneca lungă. Făcea încă un sacrificiu. Dl Melinte a intrat beat în sală, a văzut că nu avea rochia de spectacol şi ce credeţi că a putut să facă în spectacolul regizat de el? A apăsat butonul şi a tras cortina în timp ce noi jucam pe scenă! Am crezut că vreun coleg din greşeală a apăsat butonul. Era turbat lângă buton. Ca să salvez situaţia am început să trag de perdea, să improvizez ca lumea să râdă în sală! Colega mea şi-a schimbat rochia şi a dat din nou drumul la spectacol. Dar cum să mai poţi juca atunci când el vine cu înjurături, cu tot felul de nenorociri. Nu am trăit pe timpul lui Ceauşescu umilinţa de sub acest om. Dar eu îl compătimesc! E bolnav de megalomanie. Ferească Dumnezeu, nu doresc nici duşmanilor mei boala de care suferă! Dar cred că mai vinovaţi sunt cei care au fost lângă el şi care l-au lăsat să facă aceste lucruri. Care l-au văzut zilnic beat turtă şi îl scoteau, îl târâiau din scenă să-l ascundă!” spune Paul Buţa.
A vrut să se sinucidă
Potrivit documentelor prezentate, în 18 ani de teatru Paul Buţa nu a avut nici măcar o zi de concediu medical sau de concediu fără plată, dar în ultimul an a fost trecut cu 500 de ore de absenţe nemotivate! „Înseamnă că juma’ de an nu am fost la serviciu când eu nu am lipsit o zi! Erau angajaţi care veneau o dată pe lună şi primeau salarii întregi, eu veneam zilnic şi eram trecut absent nemotivat. Ultimul meu salariu a fost de 148 de lei, dar nu de bani mă plâng! Am oprit un coleg care a vrut să se urce pe teatru să-şi dea foc. Nu mai putea, avea copil acasă, soţia îi era ameninţată cu concedierea, iar pe el îl ponta cum voia! Dânsul lua milioane venit într-o lună în timp ce unui artist sau maşinist îi dădea 1,4 milioane sau 3,2 milioane. Poţi să-i spui om dlui Melinte? Nu poţi! Mă întreb cum o fi ţinut trupă de 300 de oameni Constantin Tănase, în anii aceia de sărăcie! Îl vedea de pe faţă pe artist că e necăjit, scotea banul şi îl trimitea să ia pâine la copii.
Dl Melinte e născut să facă rău!
Dl primar, să mă ierte dumnealui şi tâmplele lui albe, dar n-a venit să vadă cuşca din metal în care fumau oamenii. Cuşcă aşa cum au leii! Uşi încuiate, amprente digitale la uşi, wc-uri şi căi de acces închise, a baricadat teatrul de parcă eram în puşcărie!”, mai spune cu obidă Paul Buţa.
