Indiferent de modelul ales şi de cât de des sunt schimbate, coşurile de gunoi din Galaţi par să sufere de o boală cumplită, fără leac: dispar pe capete şi, înainte de dispariţie, se strâmbă, se contorsionează, se topesc văzând cu ochii.
Dacă sunteţi dintre gălăţenii adepţi ai plimbărilor pe jos prin urbe, ştiţi, fără îndoială, care sunt zonele şi parcurile unde există coşuri de gunoi şi care nu, inclusiv distanţa dintre ele. Nu vă spunem, probabil, nimic nou dacă insistăm că, în anumite zone, coşurile lipsesc sau, dacă sunt încă pe poziţii, sunt deformate şi stau să cadă, de multe ori.
Nu îmi mai amintesc exact când au fost instalate coşurile de gunoi din material plastic, ataşate pe stâlpii de electricitate. Incomod de golit, fiindcă trebuia să le fie scos capacul, erau considerate inestetice, mai ales din cauza culorii, imposibil de igienizat şi, mai ales, greu accesibile copiilor sau persoanelor scunde ori aflate în scaun cu rotile etc.
Avantajul lor era că nu puteau primi gunoiul menajer de prin apartamente, fiindcă aveau "gura" prea strâmtă şi că aveau stingător de ţigări, o zonă acoperită cu o placă metalică, astfel micşorându-se riscul de incendiu de la chiştoacele aruncate fără să fie stinse. Evident, acum nu îşi mai bate nimeni capul să arunce chiştoacele la coş, mai ales că oraşul e mai mereu plin de tot felul de gunoaie.
Actualele coşuri standard, cele din fâşii metalice, închise la culoare, prinse în trotuar cu şuruburi imense, păreau indestructibile. De unde, tot le-au venit de hac binevoitorii, le-au îndoit (vezi intersecţia străzilor Prelungirea Brăilei şi Oltului, de exemplu), le-au aruncat în râpă (cum s-a întâmplat în zona de vizavi de "Privilege") şi, dacă nu le-au deteriorat, atunci le-au îndesat cu gunoiul de prin apartament, fără nicio jenă.
Faptul că au deschiderea largă nu ajută deloc, fiindcă, se pare, unii gălăţeni stau prost de tot la cei şapte ani de-acasă.
Nici nu vreau să mă gândesc ce o fi după punerea în funcţiune a pubelelor cu card.
Odată cu dispariţia, fie din motive de uzură, fie pentru că li s-a dat foc, a vechilor coşuri stradale portocalii de prin urbe, acestea au fost înlocuite, în cea mai mare parte, prin modernizarea arealurilor, cum s-a întâmplat pe bulevardul Siderurgiştilor şi pe strada Domnească sau la P-uri. Acolo unde nu a ajuns modernizarea, din păcate, nici coşuri nu prea mai sunt.
Este şi cazul Parcului "Corneliu Coposu" (Parcul Cloşca sau Parcul lui Durbacă, fiindcă aşa este ştiut de lume), unde, din păcate, nu au mai rămas decât trei coşuri de gunoi, dintre care două sunt de fapt destinate doar gălăţenilor care vin cu câinii la plimbare (fiind instalate, aşa cum se aflau şi pe strada Brăilei şi în alte zone, în cadrul unui proiect mai vechi). Evident, oamenii le folosesc pentru orice resturi, pe care se chinuie să le îndese cum pot, şi pe bună dreptate, fiindcă alternative nu există.
Nu ştim care ar fi soluţia. În Vest, de exemplu, coşurile stradale sunt de multe ori simple inele metalice, la care se ataşează pungile. Dar, la noi, cu numărul de câini vagabonzi şi alţi vagabonzi cu două picioare care umblă nestingheriţi pe străzi, nu sunt convinsă că nu ar fi rupte pungile cu pricina în secunda doi după ce au fost schimbate.
Un lucru este clar: este nevoie de mai multă acţiune din partea Poliţiei Locale şi de mai multe amenzi nu doar aplicate, dar şi plătite efectiv.
Altfel vom rămâne mereu sufocaţi de gunoaie din toate părţile, indiferent câte sisteme moderne de colectare şi sortare implementăm.
