Duminică, 9 noiembrie, după liturghia arhierească de la Catedrala Galaților, Părintele Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos și-a îndreptat pașii spre Capela Spitalului CFR din Galați, unde a fost așteptat de cadrele medicale și de pacienți. Părintele Arhiepiscop Casian a binecuvântat lucrarea și locul, pentru slujire și a oferit în dar un antimis sfinţit.
Momentul este înscris în cadrul manifestărilor premergătoare sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, noua capelă având drept scop întărirea în credință și în sănătate a celor care ajung ca pacienți la acest așezământ medical.
Capela îi are drept Ocrotitori pe Sfântul Ioan Rusu (1690-1730) din Insula Evia şi pe Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina (1 octombrie 1846 - 8 noiembrie 1920), doi mari vindecători de suflet și de trup. Părintele nostru Casian a dus spre închinare Icoana Sfântului Nectarie, care are o părticică din Moaştele Sfântului Nectarie, mare vindecător de cancer și de alte boli grele, Sfânt prăznuit chiar în ziua de 9 noiembrie, imediat după Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
În cuvântul arhieresc de întărire, Părintele Arhiepiscop a evidențiat importanța implicării cadrelor medicale care și-au dorit acest mic loc de rugăciune și necesitatea îmbinării științei medicale cu știința rugăciunii, Teologia fiind „Știința Științelor”.
Și nu era un moment mai nimerit, pentru ca tâlcul celor două vindecări miraculoase din duminica a 24-a de la Rusalii din Evanghelia de la Luca (8, 41-56) să se facă auzit și deslușit.
Una din pilde se referă la vindecarea unei femeii, care prin simpla atingere de veșmântul Mântuitorului s-a vindecat, Acesta încurajându-o: „Îndrăznește, fiică. Credința ta te-a vindecat. Mergi în pace!” (Luca 8, 42).
Cealaltă vindecarea neașteptată este a unui copil nevinovat, fiica lui Iair, un om cu poziție socială, cu putere, slujitor al vechii sinagogi, care cade la picioarele Fiului lui Dumnezeu-Cuvântul Întrupat și îl invită la el în casă. „Aici, ne este relatată întâlnirea Mântuitorului cu un om al vechii sinagogi, Iair, situație în care ne sunt aduse în atenție rutina, înțepenirea în anumite stereotipii despre trecut, fără deschidere spre prezent. În puține cuvinte, respingerea oricărei manifestări a Duhului. Așa era atunci și fiecare își apără poziția, căci fiecare face ce știe”.
Mântuitorul videcă în taină prin cuvânt, prin puterea Duhului Sfânt, pe când, adeseori, pământeanul crede că are destulă „putere omenească”, încât ignoră Duhul. Ba „i se pare că este perfect și că n-are nevoie de nimeni. Vrea putere. Atitudinea aceasta este în codul nostru genetic, dar este o putere falsă care mușcă din iubire și conduce spre slăbiciune”, a explicat Părinte Arhiepiscop Casian.
Fără a ne depărta de esența Evangheliei, a fost adus în prim-plan portretul fariseului, omul contemporan care una spune, alta face și gândește; omul îmbătat de prea multă putere omenească și care chiar și atunci când greșește și i se scufundă corăbiile, nu ar da înapoi o centimă, pentru a-și recunoaște neputințele, viciile, răutatea. „E vorba de greșelile pe care le punem în cârca altora, pentru că avem putere. Și te trezești că această putere este irascibilă și atunci pretindem că anumite lucruri le-a făcut semenul nostru, dar de fapt, le-ai făcut chiar tu, pentru că ai făcut uz de puterea ta. Asta se numește fariseism”.
Înaltpreasfințitul Părinte a spus că singurul care a venit nevinovat - „nefariseu" pe pământ - este Iisus Hristos, căruia - dependent permanent de Tatăl și de Duhul Sfânt - nu-I trebuie putere. „El este Iubire, iar iubirea în plenitudinea ei este sănătate, bucurie și o stare firească, precum copilul aflat în brațele mamei lui. Copilul care nu se supără niciodată pe noi și care ne împacă este Iisus Hristos, de aceea, mamele trebui să aibă grijă să-și crească propriile vlăstare în lumina lui Dumnezeu, căci cei fără de Dumnezeu ne dau de furcă mai târziu”.
Urmând pilda lui Iair, să-L invităm și noi pe Iisus în casa noastră, mai ales, în cămara propriei inimii, pentru că El „Se bucură de invitație. Se întristează când nu-L invităm”. Ideea centrală este aceea că indiferent cum ne cheamă și ce rang avem, „din tristețe, boală și din moarte nu putem ieși singuri. Mai mult, groapa și moartea nu sunt ultimele realități”. Veșnicia ne este sortită nouă, dar pentru a atinge această „bornă”... cerească, trebuie să ne pregătim aici, pe pământ, pentru viața de apoi.
Prezența Părintelui Arhiepiscop la Spitalul CFR s-a încheiat în saloane, acolo unde cei vremelnic neputincioși au așteptat cu emoție binecuvântarea și darurile arhierești.
