Moş Andrei Mihai este veteranul de vârstă al tuturor Andreilor din judeţul Galaţi, aşa ne indică Serviciul Evidenţa Populaţiei. Numără peste 97 de ani şi jumătate, fiind născut în 25 mai 1914. Şi, dacă luăm în consideraţie că „Andrei” înseamnă „bărbat” (nume care vine din greaca veche „Andreas”, „Andras”), putem spune că moş Andrei este veteranul „bărbaţilor” din judeţul Galaţi. Locuieşte în comuna Frumuşiţa şi l-am surprins, deunăzi, în aşteptare, sprijinindu-se ţanţoş de un baston în faţa porţii. Merge drept ca o lumânare, „fiindcă îl ţin încă picioarele”, deşi picioarele sale şi ale Roibului (calul său din vremea celui de-al II-lea Război Mondial) l-au purtat în tinereţe vreme de patru ani din Galaţi la Iaşi, pe Frontul de Răsărit până la Volga şi apoi până în Cehoslovacia, pe Frontul de Apus.
Roibul - tovarăşul de război
În căsuţa din Frumuşiţa, trecem pragul casei lui moş Andrei şi ne aşezăm la poveşti adevărate. Date, luni, ani, localităţi sunt vii în amintirea veteranului Andrei Mihai şi le expune cu o precizie de invidiat. Doar mai are puţin şi atinge suta de ani!... „Vedeţi, aceea este o fotografie cu Roibul meu, calul care m-a purtat în război. Aveam douăzeci de ani când m-am înrolat la Regimentul de Cercetaşi Călare. Când Antonescu a dat ordin să trecem Prutul, noi eram aliaţi cu nemţii, iar eu mă aflam cu regimentul între Prisecani şi Ţuţora, localităţi din judeţul Iaşi. Am pus şeile pe cai şi la ora trei şi jumătate, în dimineaţa zilei de 22 iunie 1941, am trecut Putul. Am traversat râul pe pontoane, noi şi caii noştri şi raniţele de război. Am trecut Prutul şi am ajuns la Volga, apoi timp de trei luni, fără sprijinul nemţilor, ne-am angajat să luăm Odesa din mâinile ruşilor. Trei luni am dat asaltul şi nu ne-am lăsat până ce nu am cucerit Odesa. Apoi, am primit permisiunea să vin acasă, dar să răspund la următorul consemn”...
„Pe front, nu poţi merge decât înainte!”
După alte trei luni, Andrei Mihai a schimbat divizia, dar şi direcţia de luptă. Moş Andrei Mihai, la cei peste 97 de ani, rămâne unul din bravii bărbaţi care au contribuit la eliberarea României. Este unul care a scăpat cu viaţă, deşi războiul a decimat milioane de ostaşi. „Am mers acolo unde Ţara avea nevoie de mine. Uneori treceau gloanţele pe lângă noi şi ne rugam la Dumnezeu să ne apere... Doar pe front simţi că eşti în mâna lui Dumnezeu şi că din gheara războiului scapi doar dacă El îţi dă zile. Când în teatrul de război erau momente de linişte, atunci secerau foametea şi bolile... Dar nu am dat bir cu fugiţii. Pe frontul de luptă nu poţi merge decât înainte”, spune veteranul.
Perioadele de acalmie din vremea războiului au culminat cu cele de victorie, când Basarabia a fost eliberată, când „Armata Română s-a aliat cu cea rusă şi împreună după 23 august 1944 am pornit contra Germaniei naziste. Apoi am mers să eliberăm Ardealul şi din istoricul Ardeal am ajuns până în Cehoslovacia...”
250 lei pensie de la veterani
Moş Andrei are o viaţă ruptă parcă din poveşti şi, în contextul de astăzi, cu greu poţi să mai crezi că acest bărbat, puţin la trup, a făcut războiul bătând fronturile de luptă din Răsărit în Apus şi iarăşi în Răsărit, acasă.
Pentru efortul lui, ţara i-a fost "recunoscătoare". La mai bine de jumătate de veac de la sfârşitul celui de-al II-lea război Mondial, Moş Andrei se numără între puţinii veterani de război care mai sunt în viaţă. Se bucură de cei 250 de lei, pensia de veteran, şi de 284 de lei, pensie pentru cei câţiva zeci de ani de lucru în agricultură, unde a fost brigadier...
Care este secretul pentru a atinge veacul? Un mod de viaţă sănătos, deşi moş Andrei, acum doisprezece ani, a fost operat de prostată de doctorul Petrişor, de la Spitalul Militar din Galaţi. Dar, de atunci nu mai are probleme. Se laudă şi cu o operaţie la ochi; în rest, e bine... „Am muncit în aer curat, la grădinărit; am băut un pahar cu vin, dar natural. Dar ceea ce a contat cel mai mult este că nu m-am supărat niciodată pe oameni. Eu nu ştiu ce-i supărarea!”...
L-am lăsat pe moş Andrei în faţa porţii, cu gândul împăcat că de ziua lui, de Sfântul Andrei, îşi va citi povestea în ziarul "Viaţa liberă". Apoi va merge mai departe, fiindcă drumul în viaţă e ca pe front: oricât ar fi de greu, mergi tot înainte!...
