În ultimele luni, marile companii tech au anunțat valuri succesive de concedieri silențioase. Fenomenul nu se limitează la companiile de tehnologie și acaparează industrii întregi, de la retail la producție. Mai mult, firme tot mai mici trec prin același proces de ”optimizare” a echipelor.
În epoca globalizării și a inteligenței artificiale, joburile au ajuns să fie tratate ca niște acțiuni listate la bursă: se cumpără, se vând, se delistează. Puterea reală a angajatului stă în altceva - în cunoașterea legii și în abilitatea de a o folosi.
Concedierile din ultima perioadă se petrec pe cât de discret, pe atât de dureros: fără proteste sindicale, fără gălăgie sau ședințe tensionate în sala de conferințe. Totul se desfășoară într-un mod impersonal, politicos, aproape steril: printr-un e-mail neutru cu subiectul ”Actualizare privind echipa”, care în esență înseamnă ”Nu mai faci parte din ea”.
”Este, dacă vreți, o nouă formă de igienizare corporatistă. Emoțiile sunt scoase din peisaj, contactul direct e înlocuit de un mesaj rece și digital. Efectul însă e neschimbat: tăierea bruscă a singurei surse de venit. Ambalat frumos, pare mai curat și, aparent, mai greu de combătut”, observă avocatul Victor Buju, partener al Buju Stanciu & Asociații, citat de Mediafax.
Teoria sună bine, practica ne omoară
În teorie, Codul Muncii românesc, completat de directivele europene, oferă angajaților garanții solide: un preaviz minim de 20 de zile lucrătoare, consultarea sindicatelor în cazul concedierilor colective, criterii de selecție obiective etc.
În practică, însă, hârtiile perfecte pot ascunde realități urâte. ”Ne confruntăm des cu proceduri impecabil bifate. Dar sub hârtiile perfect aliniate se ascund motive îndoielnice, presiuni neoficiale și calcule reci, de manual de cinism corporatist”, explică avocatul Marius Stanciu, partener al Buju Stanciu & Asociații, conform sursei citate.
De la unealtă utilă la actor cu drepturi
În multe firme, angajatul e privit ca o unealtă utilă cât timp produce profit. Însă, în Uniunea Europeană, salariatul nu este și nu poate fi considerat un obiect de inventar, ci un actor cu rol și drepturi clare.
„Problema e că puțini angajați realizează că au acest statut. În fața unui angajator mare, simt că nu au nicio putere. Realitatea este inversă: tocmai companiile mari sunt cele mai sensibile la procese și la riscul de imagine”, subliniază Marius Stanciu.
Ce poți face în fața e-mailului de concediere
- Nu semna nimic pe loc - indiferent cât de inofensiv ar părea documentul
- Cere toate justificările - nu doar decizia oficială, ci și criteriile și notele interne care au stat la baza acesteia.
- Vorbește cu un avocat înainte de a reacționa - adesea, un ton ferm, dar civilizat, poate deschide ușa negocierii fără a se ajunge în instanță
- Gândește strategic - decide ce îți dorești: reintegrare în funcție, compensație sau doar timp suplimentar pentru a-ți asigura următorul pas profesional.
Cum ar trebui să acționeze angajatorii
Cei de la Mediafax au dat publicității și o listă cu criterii ”curate”, care ar trebui îndeplinite de un angajator care își respectă angajatul, dar care este și în situația de a face o reorganizare:
- Decizia de business să fie clar documentată (diagnostic + alternative analizate)
- Criteriile să fie obiective, verificabile și aplicate consecvent
- Reorganizarea să fie reală (nu o simplă redenumire a postului)
- Ofertele de relocare să fie discutate onest, cu termene clare
- Comunicarea internă să protejeze moralul echipei și brandul de angajator
- Acordurile să fie proporționale și confidențiale, fără clauze abuzive.
