În această lună, în cadrul proiectului cultural „Exponatul lunii", Muzeul de Istorie „Teodor Cincu" prezintă un exemplar din ziarul „Curierul Tecuciului", publicat în vara anului 1936.
Apărut acum 90 de ani, pe prima pagină, directorul publicației, Gheorghe Ghițulescu, prezintă într-un necrolog personalitatea celei care a fost Maria Cincu Mille, sora lui Teodor Cincu. Născută în primăvara anului 1855, aceasta părăsește lumea pământeană în vara anului 1936.
„Curierul Tecuciului" a fost un ziar local care a circulat în orașul Tecuci între anii 1935 și 1944, reflectând viața socială, culturală, politică și economică a comunității din perioada interbelică și primii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost o „gazetă independentă" care a consemnat viața unui oraș de provincie în vremuri marcate de tensiuni sociale, economice și istorice.
Primul număr a apărut în luna februarie a anului 1935, ultimul număr fiind cel din februarie 1944, deci a avut o durată de viață semnificativă.
Conținutul ziarului, tipic presei locale, oferea informații despre viața comunității din orașul și județul Tecuci de la acea vreme. Tipărit pe hârtie fragilă, cu text dens și titluri ferme, ziarul a funcționat ca instrument de informare, opinie și memorie colectivă. Articolele despre administrație, economie, viață culturală și realitățile cotidiene au conturat un portret lucid al unei comunități aflate în fața schimbării.
De exemplu, la începutul secolului XX, orașul Tecuci avea o viață culturală și civică dinamică, cu diverse asociații și inițiative de tip ateneu cultural, bibliotecă, muzeu sau manifestări artistice. Presa locală a jucat un rol important în prezentarea acestor evenimente și în consolidarea unei identități civice. Și astfel, în această atmosferă, „Curierul Tecuciului" a apărut ca un mijloc de informare a cetățenilor, oferind un spațiu de publicare pentru articole, anunțuri, opinii și informații despre evenimente locale.
În paginile ziarului întâlnim frecvent articole semnate de preot Nicolae Conduratu sau de Gheorghe Ghițulescu, Nicolae Cantemir sau G.I. Carp în care ne sunt prezentate aspecte sociale și culturale ale orașului: activitatea cantinei Şcolii de fete nr. 2, activitățile culturale desfășurate cu ocazia sărbătorilor pascale (recital de pian al fetelor doamnei Beldie), cuvântarea Regelui Carol al II-lea, expoziții si concursuri agricole desfășurate la Tecuci în anul 1940 sau anunțuri de licitații privind executarea unor lucrări publice (repararea acoperișului de la Muzeul Comunal, executarea de mobilier pentru Școala nr. 1 de băieți, pavarea străzilor Stefan cel Mare și Cuza Vodă etc.).
Importante pentru cunoașterea istoriei locale sunt şi reclamele comerciale prezente în fiecare număr. Firma „Bucureșteanu" - un magazin de galanterie unde se comercializau accesorii elegante și articole de modă pentru bărbați, precum mănuși, cravate, papioane, butoni, curele, portofele și alte accesorii de gală, magazinul „Steaua de Aur" - unde se comercializau pânzeturi și mătăsuri fine, magazinul „Carmen Silva" - dedicat produselor pentru femei, magazinul de încălțăminte „La Cioara" sau existenţa atelierelor de croitorie sau de încălțăminte „Chirvăsuță", sunt câteva exemple de reclame care ne pot ajuta în a contura și cunoaște viața economică a orașului.
Muzeul de Istorie „Teodor Cincu" deține în patrimoniul său un număr de şase exemplare ale acestei publicații, acestea făcând parte din colecția profesorului Ion T. Sion. Au ajuns în posesia muzeului prin donația făcută în cursul anului 2025 de familia Valeriu și Monica Precupanu.
Exemplare ale acestei publicații sunt păstrate în fondurile instituțiilor de arhivă (Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Galați, fond Prefectura județului Tecuci, etc.). În multe cazuri, publicația este citată ca sursă de documentare în studii și monografii dedicate istoriei orașului și județului Tecuci, precum și în revista „Tecuciul literar-artistic".
Astăzi, "Curierul Tecuciului" poate fi privit ca o arhivă vie a unei comunități locale din perioada interbelică și începutul războiului. Prin paginile sale, reflectă preocupările civice și culturale ale unei societăți preocupate de propriul progres, de educație publică și de unitate socială.
Integrarea acestor documente într-un context expozițional, așa cum încercăm să facem astăzi, contribuie nu doar la conservarea memoriei locale, ci și la recuperarea unei dimensiuni adesea neglijate a istoriei presei românești: presa de provincie ca spațiu al continuității civice. Aceste pagini nu sunt doar știri - sunt urme ale timpului.
