Aşezământul Filantropic „Sfântul Vasile cel Mare” din Galaţi a devenit în ultimul timp casă a speranţei creştine pentru o sută de copii din comunitatea gălăţeană. Aşezământul este în jurisdicţia Arhiepiscopiei Dunării de Jos şi, din anul 2000, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, a dat şansa unei vieţi mai bune multor copii. Instituţia filantropică are regim de rezidenţiat şi de peste doisprezece ani aici cresc, în medie, 30 de copile care au avut şansa să nu simtă nevoile din familiile în care s-au născut. Activitatea este susţinută încă de la început de Primăria şi Consiliul Local Galaţi.
Vocaţie europeană
Reînfiinţat în anul 2000, aşezământul aflat în jurisdicţia Arhiepiscopiei Dunării de Jos nu a făcut altceva decât să reia şi să continue lucrarea Episcopului Cosma Petrovici, cel care a înfiinţat orfelinatul în anul 1939.
În 2000, la redeschidere, Aşezământul „Sfântul Vasile cel Mare” a beneficiat de binecuvântarea Sanctităţii Sale Bartolomeu - Patriarhul Ecumenic, dar şi de prezenţa blândului Patriarh Teoctist. Vizitat atunci (dar şi în anii care au urmat) de personalităţi din ţară şi din străinătate, aşezământul a fost apreciat ca fiind unul dintre puţinele din România de rang european… De la început, el s-a bucurat de un parteneriat solid cu Primăria şi Consiliul Local Galaţi, fapt care a făcut ca, în anul 2009, după aproape un deceniu de experienţă, pe lângă aşezământul propriu-zis, activitatea să fie extinsă şi în cadrul Proiectului „Speranţa”. Aşa au ajuns în grija Sfinţilor lui Dumnezeu alţi 70 de copii din comunitatea gălăţeană, copii care, în 2009, la înfiinţarea Centrului de zi „Speranţa” se aflau în prag de abandon şcolar. În ultimii trei ani ei beneficiază de masă caldă, de pregătirea pentru şcoală, de asistenţă socio-medicală, de multe privilegii pe care în familiile naturale nu le au...
Experienţa ca fundament
Din anul 2009 - prin oamenii cu drag de Dumnezeu - aşezământul şi-a întins braţele către alţi 70 de copii, beneficiari ai Proiectului „Speranţa”. Un proiect fundamentat pe experienţă şi posibil datorită unei finanţări europene şi locale. Despre cei 70 de beneficiari ai filantropiei creştine veţi afla în rândurile care urmează. „În anul 2009 s-a ivit oportunitatea Proiectului Speranţa. Bazându-ne pe experienţa dobândită de noi în cadrul aşezământului şi observând necazurile multor semeni în jurul nostru, am considerat că putem face mai mult pentru aceşti copii”, ne spunea deunăzi părintele Cristian Podaşcă, directorul Aşezământului Filantropic „Sfântul Vasile cel Mare” din Galaţi.
Toţi cei 70 de beneficiari sunt copii care provin din familii nevoiaşe, din familii monoparentale sau au părinţii plecaţi în străinătate.
Parteneriat comunitar
În parte, cheltuielile cu masa, cu pregătirea pentru şcoală, cu asigurarea unor servicii de asistenţă socio-medicală sunt susţinute de la bugetul local. Potrivit hotărârii Consiliului Local Galaţi, alocaţia de hrană pentru fiecare copil este de doar 6 lei. Îşi închipuie cineva că poţi hrăni un copil cu aceşti bănuţi? „Dintotdeauna am suplimentat alocaţia de hrană din fondurile Arhiepiscopiei Dunării de Jos sau din fondurile proprii. Întotdeauna Dumnezeu ne-a trimis credincioşi care vin şi fac pomenirile sau care au diferite activităţi private şi vin şi fac donaţii aşezământului, fiindcă ştiu că marea calitate a creştinului este cea de a dărui. Avem şi sprijinul fermei de la Greaca a Arhiepiscopiei Dunării de Jos, astfel că alocaţia de hrană ajunge pe fiecare copil în jurul a zece lei”, ne spunea părintele Cristian Podaşcă.
Catalogul de la clasă
Cei şaptezeci de asistaţi ai Centrului de zi „Speranţa” sunt elevi ai şcolilor nr. 12, 15, 19, 25 şi 34, plus un copil de la Şcoala nr. 41. Sunt de vârste cuprinse între 7 şi 14 ani şi sunt grupaţi, în funcţie de clasa de studiu şi de programul de şcoală, unii dimineaţa, alţii după amiaza. Toţi sunt frumoşi, deştepţi şi dornici să înveţe mai mult. O sumară trecere în revistă ne arată că unii au fost salvaţi de la abandonul şcolar. Dar asta nu înseamnă că nu se pot număra printre cei mai buni elevi ai instituţiilor la care învaţă.
Cum arată situaţia lor la învăţătură pe semestrul I? „În primul rând trebuie spus că între copiii noştri nu sunt cazuri de abandon şcolar şi, cu mici excepţii, avem copii cu medii frumoase. Una dintre elevele asistate de noi chiar a terminat semestrul I cu media generală zece”, ne spune profesoara Mărioara Popa, instructor de educaţie.
Grupa mică
Copiii sunt împărţiţi în două grupe a câte 35 de elevi. După trei ani de activitate, la grupa profesoarei Mărioara Popa, niciun copil nu mai este în prag de abandon şcolar. „Ba chiar s-a ajuns ca niciunul să nu fie corigent şi avem cel puţin cinci copii salvaţi de la abandon şcolar”, ne spune interlocutoarea noastră.
Cum arată catalogul de la „Speranţa”? În semestrul I al anului de învătământ 2011-2012, o fetiţă are media generală zece, trei copii au medii de peste 9.50, alţi 15 elevi au încheiat semestrul cu medii cuprinse între 8.00 şi 9.50, cinci au peste 7.50, iar ceilalţi au promovat cu medii cuprinse între 6.00 şi 7.50.
„Aici îmi fac temele”
„Eu vin la acest centrul de un an şi jumătate şi cel mai mult îmi place că am cu cine să-mi fac temele”, ne povestea Ana T., în vârstă de 10 ani.
Cealaltă grupă a copiilor de la Casa „Speranţa” este în grija învăţătoarei Georgeta Afrăsinei, instructor de educaţie, care a început activitatea la Centrul „Speranţa” ca voluntar, odată cu pensionarea. Fiind dascăl şi părinte pentru cei mici, fireşte că e nevoie, pe lângă calităţile profesionale, de mult, mult tact pedagogic. „Avem copii care provin din diverse medii sociale; unii trăiesc în case cu mulţi copii şi cu multe nevoi, unii sunt uitaţi de părinţi şi se află în grija unor rude. Esenţial însă este că în toţi aceşti ani am încercat să le dăm siguranţa că nu sunt singuri pe lume, că suntem familia lor cea mare”, mărturisea doamna Învăţătoare.
Şi la grupa mică sunt copii de excepţie cu medii frumoase. Ana Maria T. a trecut semestrul I cu media 9.80. Şi fraţii Grădinaru au rezultate de excepţie, amândoi obţinând medii de 9.50... Mai sunt şi alţi copii cu medii de peste 9.50, dar şi un copil care, în ciuda coeficientului de inteligenţă foarte scăzut, a câştigat foarte mult venind la Centrul de zi „Speranţa”, în ultimul timp obţinând note maxime la materiile vocaţionale. Semn că atunci când pui un pic de rugăciune şi puţin suflet în actul de educaţie, rezultatele se văd...
Dragoste de părinte
„Datoria noastră este să-i ajutăm pe copii să se integreze nu numai aici, ci mai ales la şcoală, în comunitate; adeseori şi în familie. Fiindcă cea mai gravă problemă pentru aceşti copii nevinovaţi este lipsa unei familii şi a unui mediu prielnic bunei dezvoltări. Când ajung la noi, mulţi nu prea ştiu ce-i cu ei, însă încet-încet îi încurajăm, le sădim în suflet credinţa şi speranţa că pot deveni mai buni, că îşi pot depăşi condiţia doar dacă îşi doresc şi ei... Faptul că toate încep cu rugăciunea, că fiecare activitate are o anumită ritmicitate şi că el, copilul, trebuie să se încadreze în aceste cerinţe îi creează dorinţa de a merge mai departe şi reflexul de a-şi dori să reuşească în tot ce fac”, ne mărturisea profesoara Mărioara Popa.
Vis de copil sărman
O casă, un copac, o floare
După ce grupa mica a stat la masă, unde copii au avut mâncare „delicioasă”, ne-am luat o pauză de visare. Şi de la discuţiile despre situaţia la învăţătură, am făcut un exerciţiu de imaginaţie. Am antrenat un dialog despre cea mai mare dorinţă a lor. „Să mă fac mare şi să mă ajute Dumnezeu să-mi fac o căsuţă!”, îmi răspunde Adrian. Răspunsul trădează grave răni sufleteşti, însă întrebarea a suscitat şi alte răspunsuri: „Eu vreau o casă cu copaci în faţă şi să ajung doctor!”, intervine Vlăduţ (11 ani), un copil cu note de nouă şi de zece, dar necăjit că are „doar şapte şi opt la matematică”. „Şi eu vreau o casă, dar să aibă şi grădină!”, adaugă Mihaela C. „Eu vreau să ajung aviator!”, se aude gândul neaşteptat al lui Florin, un copil care vine la Centrul „Speranţa” de doi ani. „Să vină părinţii acasă... Tata nu a mai sunat de când aveam doi ani, iar mama e plecată şi ea”, sparge momentul de relaxare Adrian R.
Noi nu mai întrebăm nimic, fiindcă atunci când tata nu mai sună acasă, când mama a uitat că e mamă, merg la aceste făpturi nevinovate Sfinţii lui Dumnezeu şi creştinii generoşi. Am putea face şi noi aceleşi gest atunci când avem dorinţa să facem o faptă bună din dragoste de Dumnezeu şi de oameni.
2 la sută pentru viitor
Doriţi să veniţi în sprijinul celor o sută de copii de la Centrul „Speranţa” din cadrul Aşezământului Filantropic „Sfântul Vasile cel Mare”? Dacă da, puteţi dirija cei 2 la sută din impozitul pe salarii în contul amintitului aşezământ cu codul de identificare fiscală nr. 11834770, cont bancar (IBAN) RO92RNCB0141032882640001, deschis la Banca Comercială Română.
