* Dănuţ D. a fost internat în spital, cu fractură la mână * Părinţii au refuzat cu ostentaţie să-l mai ia acasă * Abia cu insistenţe şi-au recuperat copilul pe care voiau să-l lase în plasament * Reprezentanţii DGASPC susţin că sunt mai multe astfel de cazuri *
Când ai un copil obraznic, îl cerţi, îl pedepseşti, îi mai tragi o săpuneală, dar îl ierţi, o iei de la capăt cu educaţia şi-ţi propui să-i dai şi mai multă dragoste şi atenţie. Aşa ar gândi un părinte cu minte.
Există însă şi părinţi care se leapădă de copiii lor ca şi cum ar scăpa de o haină uzată, deşi ar avea condiţii să-i crească. Aşa s-a întâmplat cu Dănuţ D., un băiat de 13 ani, care a avut neşansa să ajungă cu mâna ruptă la spital şi acolo a rămas pentru câteva săptămâni. Părinţii săi, în special tatăl, nici n-au mai vrut să audă de el.
Partea ciudată e că oamenii mai aveau acasă alţi trei copii şi nu se poate spune că ar fi căzut casa pe ei s-au că n-ar avea din ce să-l ţină şi pe-al patrulea, chiar dacă viaţa la ţară este destul de grea.
Văzând că nu mai vine nimeni să-l ia acasă pe Dănuţ, după două săptămâni, personalul medical de la Spitalul de Copii a alertat Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC).
„E greu de conceput uşurinţa cu care se debarasează de ei”
„Am luat legătura cu familia, dar ni s-a spus că sub nicio formă nu-l mai primesc acasă. Bine, copilul e cam obraznic, a fugit chiar şi de acasă, dar toate aceste comportamente deviante la copii sunt rezultatul climatului familial şi a atitudinii părinţilor faţă de problemele lor. Inspectorii noştri au discutat cu cei doi părinţi. Tatăl era cel mai înverşunat. Mama e genul acela de persoană care nu ridică ochii din pământ şi care duce în spate toată gospodăria. Ea e, de fapt, singura care aduce venituri în casă, dar cuvântul ei n-are nicio greutate. Abia după discuţii interminabile, după intervenţia noastră şi a primăriei din comună, am reuşit să-i convingem să-l ia totuşi acasă. Asta după ce copilul a petrecut în spital mai bine de-o lună”, povesteşte Tania Calcan, purtătorul de cuvânt de la DGASPC. Aceasta susţine că reprezentanţii instituţiei n-au închis cazul şi că familia lui Dănuţ e monitorizată în continuare.
Din nefericire, nu este singurul caz. Reprezentanţii DGASPC sunt şocaţi de uşurinţa cu care unii părinţi renunţă la fiii lor, pe motiv că nu se mai înţeleg cu ei. „E greu de conceput uşurinţa cu care se debarasează de aceşti copii, când vina le aparţine, iar carenţele în educaţia odraslelor li se datorează. O altă problemă e că aceştia n-au nicio şansă să fie adoptaţi şi nici să-şi reabiliteze comportamentul. Au o vârstă destul de mare şi nu-i mai vrea nimeni”, mai spune Tania Calcan.
Nicio sancţiune eficientă
Trist e că autorităţile n-au nicio pârghie ca să-i determine pe aceşti părinţi inconştienţi să nu renunţe la copii din acest motiv. Decăderea din drepturi ar fi o soluţie care i-ar avantaja pe ei, dar i-ar nedreptăţi pe copii. Aşa că singura metodă e munca de convingere. De data aceasta discuţiile au dat roade. Nu se ştie pentru cât timp. Dar de multe ori, copiii rămân abandonaţi.
