Liviu, ortodox nepracticant, s-a convertit la catolicism atunci când a înţeles, cu sufletul, mintea şi inima, că aceasta este Biserica în care se regăseşte. În Joia Mare, în Biserica Romano-Catolică „Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul” din Galaţi avea să-şi descopere dragostea, pe Sânziana şi, tot aici aveau să-şi spună, amândoi, trei luni mai târziu, „Da” înaintea lui Dumnezeu şi a lumii întregi şi să pornească împreună pe drumul căsniciei. În urmă cu 19 ani, pe 4 august 1993, ziarul „Viaţa liberă” le ura „Casă de piatră” soţilor Sînziana şi Liviu Avram. Pentru că în viaţă nimic nu e întâmplător, în pragul marii sărbători catolice a Învierii, Sînziana şi Liviu revin cu povestea lor de viaţă, de iubire şi de credinţă în pagina de Familie, dar nu singuri, ci împreună cu cei doi copii la care visau pe 4 august, în mărturia dată „Vieţii libere”: Octav, de 18 ani şi Francisc, de 14 ani.
„Dragoste la prima vedere”
Aşa începea, în ediţia de acum 19 ani a ziarului nostru, povestea primului pas în doi făcut de Sînziana şi Liviu. Mirele ne mărturisea atunci despre aleasa inimii lui „i-am remarcat din primul moment licărul din ochi”. „Ne-am cunoscut, prin intermediul unei prietene, în 1993, şi în trei luni ne-am căsătorit. Aveam 25 de ani şi sărbătoarea Paştelui este cu atât mai importantă pentru noi cu cât el a venit la Biserică exact în Joia Mare. Pentru mine, Joia Mare este o sărbătoare de suflet, una din cele mai importante.
Efectiv m-am trezit cu el în spatele meu, a asistat la toată liturghia; era uimit şi fascinat. A fost atât de impresionat încât s-a convertit atunci când a simţit şi a înţeles că în această Biserică se regăseşte”, ne-a mărturisit acum Sînziana. Dacă iniţial familia lui a fost surprinsă, el şi-a impus hotărârea. Dumnezeu le-a aranjat, însă, pe toate. „Sora lui s-a căsătorit cu un italian şi este acum catolică, copiii sunt botezaţi catolic, iar socrii mei au fost şi sunt prezenţi la toate evenimentele care au avut loc în viaţa noastră şi s-au întâmplat în Biserică. Noi participăm la tot ceea ce ţine de viaţa bisericii şi avem o relaţie deosebită cu toţi preoţii din parohia noastră. Îi iubesc foarte tare pe toţi creştinii, iar pe creştinii ortodocşi practicanţi îi admir din tot sufletul. Avem o grămadă de prieteni ortodocşi practicanţi şi ne înţelegem extraordinar de bine”, ne-a mărturisit Sînziana.
Născută într-o familie catolică practicantă, nu poate uita cel mai emoţionant moment din viaţa oricărui catolic, Prima Împărtăşanie. Dacă acum fetiţele abia aşteaptă să fie îmbrăcate asemenea unor mici mirese, atunci erau alte vremuri şi lucrurile se făceau mai pe ascuns. Pentru că era tunsă băieţeşte, Sînziana nu a avut coroniţă cu voal pe cap, ci doar o panglicuţă şi asta a cam întristat-o. În timpul studenţiei a trăit un moment neplăcut când i s-a reproşat în faţa unui întreg amfiteatru plin faptul că merge la biserică. „Învăţam bine, aveam note de zece şi la primirea în partid unul dintre profesori a spus «Da, dar n-ai spus că mergi în fiecare duminică la biserică? Cum o primiţi în partid pe ea». Noroc că profesorii de specialitate au spus că nu are nicio legătură. Era amfiteatrul plin, toată lumea mă lăudase pentru pregătire, note şi seriozitate până atunci, şi brusc s-a pus problema bisericii”, spune cu amărăciune Sînziana.
Iubire, respect, credinţă şi comunicare
„Suntem o familie frumoasă, veselă şi unită. Tot ce ţine de viaţa noastră este legat de Biserică, am spus şi o spun tuturor, fără iubire şi respect, care sunt legate, dacă nu era comunicarea între noi, dacă nu ne împărtăşeam totul, dacă nu ne făceam spovada unul altuia, dacă nu ne sfătuiam unul pe celălalt, eu zic că se duce totul de râpă. Mama îmi reproşa când eram acasă că sunt „clănţoasă”, dar am ajuns în situaţia în care mi-am dat seama că trebuie să cedezi, să accepţi şi ceea ce vrea celălalt dacă vrei să trăieşti cu el şi dacă îl iubeşti”, spune Sânziana.
Şi recunoaşte că în familie Liviu, mai calm, cedează primul. În 19 ani de căsătorie nu a fost vreodată să nu meargă împreună la biserică. Cei doi fii, Octav şi Francisc, sunt ministranţi, şi nu concep să lipsească de la liturghii. „La şcoală uneori copiii sunt mai răutăcioşi cu ei. Dar, pentru că participă la liturghii, la orele de religie ştiu să dea explicaţii, şi chiar îmi spun că ştiu mai multe decât colegii lor şi răspund la întrebările profesorului de religie”, spune mama lor. „Eu mă rog foarte tare pentru copiii mei să găsească măcar ce am găsit eu, un om care să înţeleagă şi să trăiască şi să nu se îndepărteze de biserică. Pentru că te ajută extraordinar”, ne-a mărturisit Sînziana.
Familia Avram aşteaptă cu emoţie liturghia Învierii din această seară şi lumina care se va citi pe toate chipurile enoriaşilor catolici, bucurie care trece dincolo de cuvinte. Şi visează să ajungă o dată în viaţă la Lourdes, localitate de la poalele Munţilor Pirinei, loc în care fetiţei Bernadette Soubirous, în vârstă de 14 ani, i s-a arătat de mai multe Fecioara Maria.
În pragul sfintei sărbători, familia Avram ne-a transmis un mesaj pentru toţi gălăţenii: „Să dea Dumnezeu să aibă o sărbătoare plină de bucurie şi de lumină. E păcat pentru acei oameni care au uitat ce e Paştele de fapt. Tuturor, sărbători liniştite!”.
