* Adăpostul fundaţiei Familia primeşte foarte multe cereri de găzduire a victimelor * Psihologii spun că femeile se întorc la agresor din motive economice *
Patru din cinci femei sunt, zilnic, victime ale unei forme de violenţă domestică, spun statisticile. Actul normativ care vine în completarea Legii privind violenţa în familie a fost publicat în Monitorul Oficial în 13 martie şi va intra în vigoare peste 60 de zile. Astfel, vor fi valabile alte instrumente de luptă împotriva agresorilor – ordin de restricţie sau evacuarea din propria casă.
În Galaţi, foarte multe cereri de găzduire sunt depuse la adăpostul fundaţiei Familia, dedicat acestor victime. „Dispunem de 20 de locuri care se ocupă foarte repede. Dacă vine o mămică împreună cu patru copii, imediat se ocupă cinci locuri. Noi le acordăm tot sprijinul necesar: cazare, masă, consiliere psihologică, le ajutăm să îşi găsească un loc de muncă, astfel încât să fie pe picioarele lor la plecarea din adăpost. Pot sta la noi între trei şi şase luni. Au fost foarte multe cazuri în care au venit doar cu aveau pe ele”, explică Mariana Robea, directoarea fundaţiei.
„Mă bătea până când se rupea parul”
O beneficiară a adăpostului ne-a vorbit despre experienţa prin care a trecut vreme de mai mult de zece ani. A cerut ajutor în decembrie, pentru că nu mai putea suporta bătăile care deveneau din ce în ce mai dese şi mai grave. După câteva luni, a crezut că soţul ei s-a schimbat şi în februarie s-a întors la el. Nu după mult timp, era din nou pe drumuri. „Sunt căsătorită de 26 de ani cu acest om. A început să mă bată foarte tare în urmă cu zece ani. Am făcut plângeri la poliţie. Lua o amendă, iar când ajungea acasă iar mă bătea. A fost groaznic: mă lega cu mâinile la spate cu sârma şi mă bătea cu un par din plop. Continua până când parul se rupea în mâna lui. De multe ori fugeam şi stăteam la cunoştinţe. Se purta aşa pentru că era gelos. Când se liniştea, fetiţa venea lângă mine şi se ghemuia. Apoi mă întreba: „Mamă, iar te-a bătut tata?””, povesteşte victima. Deşi era un om violent, nu-i bătea şi pe cei patru copii. Însă fetiţa de cinci anişori, care e acum la adăpost cu mama, a rămas cu traume: se trezea în timpul nopţii speriată.
De multe ori, agresorii îşi conving partenerele că e ultima oară când ridică mâna asupra lor: „Mi-a promis că nu mai face. Trei zile a fost bine. Apoi am venit iar aici. Acum primesc ameninţări de genul „pregăteşte-ţi lumânarea că te voi omorî”. Mi-am găsit un loc de muncă şi aştept să strâng bani să o pot lua de la capăt", povesteşte victima.
Anca Tudosie, psihologul care lucrează cu mamele şi copiii din adăpost, spune că, de cele mai multe ori, cei mici sunt cei mai afectaţi în urma experienţelor prin care trec părinţii: „Mulţi sunt speriaţi, interiorizaţi, traumatizaţi şi nu mai au încredere în ceilalţi. Unii au refuzat să mai meargă la şcoală. Iar mamele, de multe ori, nu ştiu ce vor. Atunci le ajutăm să meargă pe calea cea bună”, explică aceasta.
De ruşine sau de dragul copiilor
Pentru a afla mai multe despre violenţa domestică şi ce presupune ea, am vorbit şi cu psihologul Carmen Rusu. „De cele mai multe ori, în formă primară, abuzul în familie este acceptat şi pus pe seama oboselii partenerului, a stresului şi este considerat doar o scăpare care cu siguranţă va trece. Apoi, după înmulţirea abuzurilor, femeile acceptă acest lucru din mai multe motive: ruşinea de a le face publice, dorinţa de a-l apăra pe agresor de pedeapsa legii, din cauze economice sau de dragul copiilor. Deşi cea mai bună soluţie în această situaţie este ca partenerii să se despartă, separarea devine o problemă, deoarece femeile sune dependentă atât emoţional, cât şi economic de soţ şi cred că nu se vor descurca singure. Multe se reîntorc la partener. Pentru ele, viaţa se încheie odată cu despărţirea de soţ”, a mai explicat Carmen Rusu.
